Eu nu înţeleg de ce citim istoria dacă nu învăţam nimic din ea. Doar ca să arătăm ce citiţi suntem sau să ne lăudăm că avem istorie? Şi dacă avem dar nu ţinem cont de lecţiile pe care ni le dă, de ce o avem?
Eu nu înţeleg de ce atunci când am avut un conducător care merita să conducă, am făcut în aşa fel încât el să ajungă la concluzia că nu îl merităm? De ce a trebuit să ne trădăm toţi conducătorii patrioţi începând cu primul ctitor de neam, Burebista şi continuând cu Decebal, Basarabi, Muşatini, Craioveni, Brâncoveni, Cantemiri?
Eu nu înţeleg de ce am fost în stare să muncim şi să facem ceva atunci când am fost sub papucul altora, ducând prin munca noastră la propăşirea altor naţii, iar când suntem sau ne pretindem liberi, când ar trebui să muncim pentru noi, aşteptăm cu mâna întinsă, să ne dea alţii, avem pretenţii, dar când trebuie să punem mâna, ne ţinem în umbră.
Eu nu înţeleg de ce ne plângem că fac alţii ce vor cu noi, şi privim neputincioşi cum alţii din afară vin şi ne impun regulile lor, în favoarea lor, preţurile lor, drumul lor, iar noi, cei care ar trebui să decidă, stăm şi privim unii cu mânie, alţii cu neputinţă iar alţii cu scârbă, dar nu mişcăm nici un deget.
Eu nu înţeleg de ce ne plângem că vor alţii să ne dezbine, că se urmăreşte enclavizarea sau regionalizarea, spargerea şi vinderea ţării la bucată, dar ne facem că nu vedem că de 20 de ani ţara este despărţită, enclavizată, despărţită, împărţită pe partide, interese, clanuri, curente, doctrine, găşti, asociaţii, sindicate, mafii cu infractori şi judecători laolaltă? De ce arătăm cu degetul în stânga şi în dreapta, dar nu vedem că degetul nostru este cel care împarte ţara în smintiţi şi în mişei, cerând pentru toţi ceilalţi puşcăria sau casa de nebuni, cu pretenţii de judecător imaculat?
Eu nu înţeleg de ce cerem să fim respectaţi cerem drepturi, cerem ajutor, dacă n
