Mai există patriotism în secolul al XXI-lea? Iar dacă da, sub ce formă? şi cum îl văd tinerii? La acest întrebări am încercat să răspundem într-un interviu cu istoricul şi academicianul Ioan Aurel Pop.

Patriotismul nu este doar un cuvânt sugerat mult prea uşor în discursuri de politicienii zilei de azi ori o amintire din cartea de istorie când vine vorba de oamenii care au făcut Unirea în 1918, ci este şi gestul de bine pe care îl face un român pentru comunitatea unde trăieşte. Acel dar din suflet. Iar în multe dintre cazuri faptele lor nu sunt la vedere.

Patrioţii secolului al XXI-lea tac şi fac. Sunt acei oameni care schimbă România. O schimbă pentru că vor şi pentru că ştiu că pot. Încet, cu multă voinţă, şi dragoste faţă de locul unde s-au născut.

În România anului 2012 nu mai poate fi vorba de acel patriotism despre care se învăţa în cărţile de istorie, despre voievozi care se luptă cu turcii, dar nici despre soldaţi care şi-au dat vieţile pe front pentru azi ca să se poată vorbi de stat românesc.

Conceptul de patriotism are, în secolul al XXI-lea, alte înţelesuri şi percepţii.

Iar despre aceste înţelesuri şi despre cât este prezent patriotismul în vieţilor românilor am discutat, într-un interviu, cu istoricul şi academicianul Ioan Aurel Pop, totodată şi rectorul celei mai vechi universităţi din Transilvania, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.

R: Ce mai înseamnă patriotismul în secolul al XXI-lea?

I.A.Pop: Patriotismul înseamnă azi, din păcate, pentru mulţi români, o vorbă tocită, rostită adesea cu uşurinţă, neglijată, ironizată. Cel care îndrăzneşte acum să invoce în chip serios patriotismul, să facă apel la patriotism este socotit învechit, ori naţionalist, ori politician ori interesat etc.

R: Cum vedeau românii veacurilor trecute patriotismul?

I.A.Pop: Pentru mulţi, patriotismul era sentimentul de