Viaţa lui Adrian Păunescu povestită de Andrei Păunescu
Jurnalul lui Adrian Păunescu - necesitate, şansă, condamnare (102)
_______________________________________________________
1 mai 1987, Bucureşti-Sinaia-Breaza
De Ziua Muncii, profesorul Robi Urs declară solemn că îşi va pune în casă o placă de marmură. În acest fel ţine să lase posterităţii faptul că, azi, Adrian Păunescu i-a vizitat casa şi i-a onorat masa. Domnul Urs este cel mai bun prieten al celebrului om de fotbal Mircea Angelescu, care ne-a şi dus în Bulevardul 1 Mai. Ne însoţeşte bioenergeticianul Valeriu Popa. Între două feluri de mâncare, el face comesenilor comunicări amuzante: “...aveţi colită de fermentaţie (bine că nu e de putrefacţie!) ... Vă pasc diabetul şi ciroza... Ulcerul îl puteţi trata cu alimentaţie naturistă doar în câteva săptămâni... Când eraţi mic, v-a dat cineva cu o rangă şi v-a spart capul uite aici, sub părul de lângă creştet” şi alte veşti bune, înainte de telejurnal.
Cântăm câteva din cele mai frumoase cântece ale Cenaclului, dar nu lungim întrevederea, pentru că ne aşteaptă la Sinaia familia Vaida.
Ploaie pe Valea Prahovei
Căutăm prin ploaie vila “Retezat” din Sinaia. Apar primele semne de enervare în vocea lui A.P. Sigur că Vişu, Anuţa, Nae şi Lelia Vaida nu ne puteau aştepta la intrarea în Sinaia, sub stropii destul de reci, încă de acum două ore, când am promis că ajungem. După ce ajungem la destinaţie, A.P. hotărăşte să plecăm înapoi la Bucureşti. Cum să stea să se distreze, iar noi să ne învârtim ca nebunii prin staţiune? Nu ar fi avut farmec să plecăm fără să ştie şi greşiţii că facem pasul. Lăsându-l pe tata în maşină, comunic prietenilor că am ajuns ca să ne întoarcem. A.P. abia îmi spusese că nu trebuie luată nici o hotărâre importantă, când eşti sub presiunea unui deranjament stomacal.
Trecem prin Breaza, ca în
