Pentru 15.000 de euro lunar, aş face şi eu tuşa, ca Apostol, vreo trei ani

Aberaţiile, cînd sînt foarte mari şi gigantice, par a avea o raţiune ascunsă, deasupra puterii noastre de înţelegere. De aceea nici nu devin titluri de pagina-ntîi, ci ştiri de subsol cu litere mici. Dacă eu aş avea de ales între biroul de preşedinte al României la Cotroceni şi contractul pe doi-trei ani de fotbalist de umplutură la Rapid, aş semna fără să ezit cu Rapidul. Un preşedinte de ţară, deşi n-are nici un minut cu adevărat liber şi trebuie să suporte de multe ori huiduielile a milioane de români, are un salariu lunar de şapte ori mai mic decît acela al unei rezerve de la Rapid. O rezervă de lux, supărată de multă vreme pe toată lumea: pe antrenor, pe manager, pe patron, pe anotimpuri, pe clanţele de la uşi, chiar şi pe păduchiosul său de contract de numai 15.000 de euro lunar. Cum să joci prost pe doar 15.000 de euro, cînd alţi zece joacă mai prost ca tine pe 25.000?

Rapidul are un lot de 30 de jucători, pe care ar trebui să-i plătească în fiecare lună cu o avere de 450.000 de euro. Asta, bineînţeles, dacă puzderia de rezerve de mîna-ntîi şi de titulari de mîna a doua ar şi produce aceşti bani. Din tribune mereu pline, din calificări onorante, din încasări consistente de la UEFA şi din clasări la vîrf în campionat, care să aducă milioane de euro din televizări. Cum de a ajuns Rapidul să aibă, cu cît joacă mai prost, un lot cu atît mai mare, e un mister. Logic ar fi ca adunînd în lot încă 10 fotbalişti, plătiţi ca Iulian Apostol, cu 15.000 de euro lunar, doar ca să trimită memorii la Federaţie, Rapidul să retrogradeze. Aberaţiile au logica lor. Iulian Apostol nu e plătit de trei luni. Normal ar fi ca, în memoriul de la FRF, el să ceară rezilierea contractului. Fotbalistul însă nu vrea să plece la alt club. El preferă să facă tuşa la Rapid sau să lenevească în teren la Ra