Lectia lui Blondel, actuala si astazi, se poate rezuma in cateva cuvinte: sub influenta psihologiei colective, individul poate regresa cognitiv, poate deveni atom al unei multimi infricosate sau poate urca, solar, spre inaltimi etice care-i augmenteaza potentele intelectuale.

Cautam date si interpretari despre un psiholog rus, Lev SemionoviciVigotski (1896-1934), care a avut „norocul" sa se piarda de tanar, inainte de ofensiva lui Stalin impotriva intelectualitatii. Daca nu disparea, ajungea sigur in unul din lagarele in care au pierit milioane de rusi. A devenit faimos tarziu, dupa ce a fost tradus in occident si a inspirat abordari si teorii care astazi ocupa spatii confortabile in psihologia sociala moderna. Indeosebi capitolul referitor la dezvoltarea social-cognitiva: inteligenta, spun cercetarile recente, influentate de Vigotski, se cladeste pe dependenta de mediu, de campul social-psihologic in care se produce invatarea. In acelasi volum, care reuneste evaluari ale principalelor concepte si autori ce au marcat evolutia psihologiei sociale, dau peste un text pe care l-am neglijat, atunci cand am primit cartea: o reconsiderare a conceptului de „psihologie colectiva", lansat de Ch. Blondel (1876- 1939), in deceniul patru al secolului trecut. Autorul e pomenit, in tratate, in doar cateva randuri, neavand notorietatea celor care l-au precedat: Comte, Durkheim, Tarde, Le Bon. Dar a sistematizat si a redeschis discutia despre campul de cercetare a unei stiinte noi, psihologia colectiva, expresie a vietii si interactiunii in sanul comunitatilor. E un concept central, nod al mai multor interferente, care separa o sectiune importanta din psihologia individuala. Psihologia colectiva nu se confunda cu psihologia maselor, nu da informatii despre impulsivitatea, agresivitatea sau regresiunile multimilor, ci comunica despre elaborari colective; intelectuale, morale, id