Oricât ar încercă să ne convingă guvernanţii noştri – de orice culoare, de la roşu aprins la verde crud, fără a uita diversele nuanţe de albastru, bătând unele în… tricolor (hélas! culorile au devenit… partinice) – că Republica Moldova este „o poveste de succes”, tot la „fata babei şi fata moşneagului” am rămas. Nici măcar a Cenuşăresei, şi asta deoarece acolo cel puţin există, odată cu potrivirea pantofiorului pe piciorul celei predestinate a-l purta, posibilitatea unui final fericit!

Nu din rea-voinţă scriu aceste rânduri, ci scârbit de felul în care ratarea unor ocazii, şi aşa rarisime, riscă să devină sportul nostru naţional. Scurt pe doi: pentru prima oară în cei 21 de ani de existenţă, Republica Moldova a fost invitatul de onoare al Târgului de Carte „Gaudeamus” de la Bucureşti. (Între paranteze amintesc că, la anul, literatura română va fi, la rându-i, invitatul de onoare al Târgului de Carte de la Paris – tot pentru prima oară.) Or, statutul de invitat de onoare obliga Ministerul Culturii, dar şi Uniunea Scriitorilor din Moldova, la o mobilizare exemplară – după ce că a fost etichetată „a cincia roată la căruţă”, literatura din Basarabia avea o formidabilă ocazie să-şi etaleze valorile & performanţele, şi încă într-un adevărat amfiteatru al cărţii, la Rom-Expo. Cum? În primul rând, printr-un stand mai mult decât atractiv – reprezentativ! Altfel spus, aş fi vrut să fie puse în valoare numele de referinţă ale scriitorilor originari din Basarabia, de la Bogdan Petriceicu Hasdeu la Emil Brumaru, fără a uita de Constantin Stere, Eugen Coşeriu ş.a., să zicem, în ediţii îngrijite la noi, că-i vorba de Arc, Cartier, Ştiinţa etc., etc. Asta în diacronie. În sincronie, lansările de carte ale autorilor contemporani ar fi trebuit să se ţină lanţ, şi nu prezentaţi tot de basarabeni, ci de către elita criticii literare româneşti. Sigur, în acest sco