Matei Martin face o analiză interesantă în „Dilema veche” pe marginea crizei în care se află presa scrisă europeană. Cu cifre și argumente, Martin descrie, de fapt, un cerc vicios în care printul a intrat și din care nu mai este în stare să iasă. Multe similitudini și cu presa scrisă din România. Redăm câteva fragmente în continuare:

„Criză fără precedent în Germania. Două ziare sînt în pragul falimentului: cotidianul regional Frankfurter Rundschau şi ediţia germană a ziarului economic Financial Times riscă să-şi suspende apariţia. Nu cu mult timp în urmă, şi Die Tageszeitung îşi anunţase insolvenţa. Iar în ultimii ani au dispărut de la chioşcuri numeroase titluri de tradiţie (…)

Astăzi, nici un ziar francez nu e rentabil (cu toate facilităţile şi subvenţiile directe acordate de guvern, care vede în presă un serviciu public); numeroase ziare au dispărut cu totul sau apar doar online, aşa cum s-a întîmplat, recent, cu La tribune.

În Spania, El País va concedia o treime din angajaţi. Iar în America, publicaţii importante şi-au încetat apariţia în print. Germania e într-o situaţie „norocoasă“, în sensul că în perioada de vîrf a crizei a pierdut „doar“ 1 miliard de euro (…)

Problema cea mai mare rămîne, pînă la urmă, adaptarea. Foarte multe ziare s-au grăbit să reducă din cheltuieli concediind o bună parte dintre angajaţi. Astfel, ziarul tipărit a început să semene cu ziarul online – şi invers. Căci, cu un efectiv redus de ziarişti, redacţiile nu au mai putut face faţă avalanşei de ştiri şi, mai ales, nu au mai reuşit să proceseze cantitatea enormă de informaţie disponibilă. Ce relevanţă să mai aibă, atunci, ziarul, dacă informaţia pe care o cuprinde a fost deja difuzată pe net – şi accesată gratuit? Publicul îşi pierde încetul cu încetul încrederea în ziar. Actualitatea a devenit un bun de larg consum, ştirea nu mai e de mult un privilegiu al