I.L. Caragiale, Neagu Djuvara, Cristi Puiu, Andrei Pleşu şi Alteţa Sa Regală Principesa Margareta au vorbit, de-a lungul timpului, despre ce înseamnă să fii român. „Noi, românii, suntem o lume în care, dacă nu se face ori nu se gândeşte prea mult, ne putem mândri că cel puţin se discută foarte mult.“ – I.L. Caragiale, fragment din antologia „Caragiale, despre lume, artă şi neamul românesc“, de Dan C. Mihăilescu „Sunt conştient că sunt român de când bunicul meu s-a supărat că vorbeam prea mult în franţuzeşte. Aşa că am luat măsuri. Am cumpărat o carte cu poeziile lui Eminescu şi am cărat-o cu mine peste tot, inclusiv în cei 22 de ani de sedere din Africa! Peste graniţe, i-am avut alături de mine pe Eminescu şi Biblia, şlefuită de Gala Galaction.“ – Neagu Djuvara în dialog cu scriitorul sloven Boris Pahor, la Bucureşti „România e un stat tânăr şi e animat de un soi de energie care ne face, pe cei mai mulţi dintre noi, să ne comportăm ca nişte adolescenţi. Cel mai frumos lucru la România rămâne România.“ – Cristi Puiu, regizor, într-un interviu pentru Adevărul

„Românii au un fel de a fi nefericit, cuplat cu bucuria. Euforia naufragiului.“​ – Andrei Pleşu

„În 1989, la Revoluţie, am văzut pentru prima dată imagini televizate din România. Trebuie spus că nu văzusem niciodată nimic despre ţara mea într-un film, nici la cinema, nici la televizor. Tot ce văzusem până atunci erau fotografii. A fost un şoc, pentru că ce vedeam nu era pe un singur televizor. Am mers atunci cu tatăl meu la un studio de televiziune din Elveţia, unde ştiţi cum e, plin de ecrane. Şi pe toate era numai România. Am rămas paralizată! A fost şi un şoc emoţional, şi unul informaţional. Nici n-am putut să plâng, atât a fost de puternic. Mi se tăiase respiraţia. Nici când am ajuns în România n-am plâns... Poate o s-o fac într-o altă existenţă, într-o altă dimensiune. Sora mea, Sofia, a plâns.