An de an, discursurile despre Unire fac trimitere doar la artizani celebri ai întregirii ţării: Regele Ferdinand şi Regina Maria, Ion I.C Brătianu, Iuliu Maniu. Evident, ei au fost arhitecţii actului de mare însemnătate, dar pe care nu l-au făcut, însă, singuri. Să vedem şi câţiva constructorii care au pus cărămidă peste cărămidă pentru Unire.

Iuliu Hossu

S-a născut la 30 ianuarie 1885, comuna Milaş, comitatul Cluj şi a murit la 28 mai 1970 la Bucureşti. A început studiile în satul natal, numit în vremea aceea Milaşul Mare, apoi la gimnaziul lutheran din Reghin, la liceul romano-catolic (clasa a IV-a), la Târgu Mureş, iar clasele a V-a - a VIII-a, la liceul confesional greco-catolic din Blaj. În 1904 şi-a început studiile teologice. În 1906 a primit titlul de doctor în Filosofie, iar în 1910 cel de doctor în Teologie. În ultimul an de studii, la 27 martie 1910, a fost hirotonit preot de episcopul Vasile Hossu. În anul 1914, anul începutului Primului Război Mondial, a fost prezent pe front, în calitate de preot militar în armata austro-ungară, unde a alinat suferinţele soldaţilor răniţi aflaţi în spitale şi a săvârşit slujbele de înmormântare pentru cei morţi. La 3 martie 1917, pe când încă era preot militar, a fost numit episcop în scaunul rămas vacant al Episcopiei de Gherla, ca urmare a decesului episcopului Vasile Hossu. La 1 decembrie 1918, în faţa Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu s-a îmbrăţişat cu episcopul ortodox Miron Cristea, spunând următoarea frază memorabilă: Pe cum ne vedeţi azi îmbrăţişaţi frăţeşte, aşa să rămână îmbrăţişaţi pe veci toţi fraţii români!

În încheiere, episcopul Iuliu Hossu a fost cel care, din însărcinarea Marelui Sfat Naţional Român, a dat citire Declaraţiei de la Alba Iulia, în faţa celor 100.000 de participanţi. Episcopul Iuliu Hossu, alături de alţi trei fruntaşi