2 decembrie este o dată de numele căreia se leagă numele a doi împăraţi francezi Napoleon I şi Napoleon III. Ambii, la un moment dat au avut în atenţia lor Principatele Române. Napoleon III a fost însă de departe cel mai important, el fiind supranumit „prietenul românilor”. Napoleon I, Napoleon III, Austerlitz, Congresul de Pace de la Paris, Principatele Române, Prinţul Carol La 2 decembrie 1804, Napoleon se încorona ca împărat al francezilor în celebra catedrală Notre Dame de Paris. Un an mai târziu, Napoleon, la 2 decembrie 1805, avea să câştige bătălia de la Austerlitz, în care Austria şi Rusia au suferit o înfrângere usturătoare. În politica sa el a avut în vedere folosirea Principatelor ca monedă de schimb în relaţia cu otomanii şi ruşii. Potrivit unor surse, înainte de a iniţia campania din Rusia, în 1812, Napoleon I a trimis o scrisoare Înaltei Porţi, scrisoare care, la Hanul lui Manuc din Bucureşti a fost interceptată de ruşi, prin mijlocirea dragomanului Dumitrache Moruzi. Oricum, un sâmbure de adevăr există, deoarece Rusia şi Poarta au încheiat atunci în grabă Pacea de la Bucureşti din 1812, în urma căreia am pierdut Basarabia. După abdicarea din 1814, va reveni pentru „o sută de zile”, fiind definitiv înfrânt la Waterloo şi deportat de britanici pe insula Sf. Elena, unde va muri la 5 mai 1821. Nepotul său, Napoleon III (titlu luat datorită faptului că s-a considerat că Napoleon II trebuia să fie numele fiului lui Napoleon I, mort prematur la Viena) s-a încoronat împărat la 2 decembrie 1852. Deşi Victor Hugo îl ironiza vorbind despre „felinarul aprins de la Soarele de Austerlitz”, Napoleon III a jucat şi el un rol însemnat în politica europeană mai ales pentru Principatele Române. Atunci sudul Basarabiei, care asigura Rusiei Ieşirea la Dunăre a fost cedat Moldovei ( va fi preluat din nou, de Rusia, după Congresul de la Berlin din 1878). După înfrângere