Unii şi-l amintesc drept câştigătorul Trofeului Mamaia 2003 sau al Trofeului Cerbului de Aur 2008. Cei mai mulţi dintre buzoieni îl ştiu însă după concertele susţinute alături de Emeric Imre, cel mai recent având loc vineri pe scena Festivalului BLUZ~U. Răzvan Krivach pare la prima vedere total nepotrivit pentru o trupă de folk. Bocancii imenşi, tunsoarea, accesoriile îl fac mai potrivit într-o trupă rock, dar asta până realizezi ce aer deosebit dă pieselor cântate de celebrul folkist. Interesant de ştiut este că tipul capabil să scoată sunetele înalte ca de soprană, care lasă de fiecare dată spectatorii cu gura căscată de uimire a început să cânte cu vocea mult mai târziu faţă de când s-a apucat de muzică şi asta pentru că cei de lângă el l-au convins că nu are voce.Evoluţia alături de trupa Emeric Set este momentan doar o părticică din activitatea sa artistică despre care a acceptat să vorbească în cadrul unui interviu.

Reporter: Nu ai alură de folkist. Ce reprezintă muzica folk pentru tine?

Răzvan Krivach:Am avut şi am încă multe trupe. Cânt foarte mult folk şi chiar am câştigat recent cu Grupul „Rom” trofeul la festivalul de la Brăila. Cu Emeric Imre cânt de vreo cinci ani, dar mai am eu foarte multe piese folk. Folkul nu înseamnă doar o muzică sensibilă. Majoritatea pieselor, chiar şi cele rock, sunt de dragoste. Folkul nu a fost inventat de noi. Există folk american, francez, irlandez şi fiecare are specificul lui. La noi a ajuns folkul învăţat de acolo şi a primit un caracter românesc datorită Cenaclului Flacăra, caracter care, personal, mie nu îmi place. Eu lupt ca lucrurile să se schimbe. La început folkul era omul cu chitara. Tăticul folkului, Bob Dylan, a simţit că pierde teren când au ajuns The Beatles în America şi şi-a făcut o trupă. A fost blamat, dar a avut vâna de a duce mai departe folkul, transformându-l. Acum există foarte