Când mai multe persoane talentate își pun la un loc ideile în încercarea de a crea ceva de excepție, rezultatul nu poate fi decât unul pozitiv. Acesta este și cazul ultimei premiere a Teatrului Regina Maria, „Țiganiada”, acolo unde au lucrat cot la cot, regizorul Sorin Militaru, dramaturgul Radu Macrinici (câştigător a două premii UNITER), scenograful Ana Herescu, coregraful Lorant Andras și compozitorul Vlaicu Golcea.
„Țiganiada” nu este o lucrare ușor de citit, modul în care a fost ea scrisă de Ion Budai-Deleanu fiind o barieră reală pentru omul modern, obișnuit ca autorul să recurcă la tot felul de artificii prin care să-i faciliteze înțelegerea demersului său scriitoricesc.
Tocmai de aceea, meritul lui Traian Ștef care a transpus lucrarea în proză, este incontestabil. De altfel, povestea, în esența ei, nici nu ar fi una extrem de atractivă pentru omul modern, care triește într-o cu totul altă lume, cu un sistem total diferit de valori, dacă nu ar fi fost adaptată la situația actuală, la relațiile interetnice și prejudecățile cu care sunt priviți țiganii, astăzi.
Astfel, spectacolul prezintă de fapt povestea unui proiect european eșuat (ca multe altele) prin care se dorește integrarea romilor în societate.
Europenii le propun oficialilor români (propunere însoțită și de „tradiționala” șpagă) un proiect de integrare a romilor (sub genericul „Arta educă și taie cheful de ducă”), prin intermediul artei și al muzicii, în fapt prezentarea unei piese de teatru în care românii să joace cot la cot cu țiganii, piesa „Țiganiada”.
Pentru a colabora, românilor li se promite o sumă însemnată de bani iar țiganilor de-ale gurii plus o țară numai a lor. Este ales Teatrul din Oradea, unde actorii, nefiind prea încântați de situație, le pregătesc țiganilor o primire de zile mari.
Personalizarea spectacolului a fost una care a ridicat gradul de amuzamen
