Dincolo de incoerenţa mesajelor transmise de liderii USL, în ceea ce priveşte coabitarea premierului cu preşedintele, este foarte posibil ca Traian Băsescu să-l numească pe Victor Ponta, premier. Semnalele primite de preşedinte, atât din State cât şi din Europa, nu-i lasă loc de jocuri şi interpretări. Pe de altă parte, nici Traian Băsescu nu are, până la urmă, psihologia unui sinucigaş. Indiferent dacă textul art. 85 şi 103 din Constituţia României, cu privire la numirea premierului, sună ambiguu: "Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru", respectiv, "Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament. ..", nu-l poţi numi premier, cu forţa, pe Călin Popescu Tăriceanu ori pe Mihai Tănăsescu - dacă USL îl vrea pe Ponta -, speculând echivocul textului constituţional, dar respectând, totodată, votul electoratului.

Ar fi absurd şi neproductiv să tragi gloanţe-n văzduh doar ca să spargi norii şi să le dai apă la moară adversarilor politici.

Este evident că preşedintele joacă electoral, iar Ponta, deşi mai tânăr decât Antonescu, răspunde cu aceeaşi monedă.

Preşedintele spune: "Nu voi numi un premier care nu are în vedere interesele României", iar Ponta răspunde: "Pentru a putea coabita cu preşedintele în funcţie, sunt gata să fac compromisul de a negocia cu acesta revizuirea Constituţiei". Absolut logic, atâta timp cât o atare modificare nu se poate face decât cu votul a două treimi dintre parlamentarii fiecărei camere sau cu trei pătrimi dintre aleşi în plenul camerelor reunite. Şi cine ar putea garanta o astfel de negociere cu parlamentarii ARD, dacă nu chiar Traian Băsescu?!

Aflat doar în preajma acestui dialog dezvoltat în logica negocierii politice şi nu în fluxul său, Antonescu apare, din când în când, pe s