Deşi a încercat să facă un lucru lăudabil, de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, Lucian Mândruţă a reuşit să dea cu creierii în fasole, într-un editorial publicat în Gândul.

Jurnalistul, cunoscut mai mult pentru prestaţia sa de cititor de prompter la TV, a vrut să scoată în evidenţă, în mod absolut corect, că există mulţi români, de diferite etnii, care trebuie felicitaţi de 1 Decembrie. Până aici, totul a fost bine şi frumos. Şi, măcar pentru intenţie, poate că Lucian Mândruţă ar trebui iertat pe jumătate, pentru tâmpeniile pe care le-a debitat în articolul intitulat “Dragi prieteni maghiari, germani, turci, tătari, bulgari şi evrei…”

Astfel, jurnalistul le mulţumeşte maghiarilor pentru că ne-ar fi construit oraşe frumoase în Transilvania şi, într-un fel, îşi cere scuze faţă de ei, pentru că România este acum mai mare, în detrimentul Ungariei.

Ce uită Lucian Mândruţă să spună (poate că nu ştie) este că în perioada 1111-1571, Transilvania a fost Voievodat autonom, între 1571 şi 1691, a fost Principat autonom, iar, între 1691 şi 1867, prin intermediul Diplomei Leopoldine, Principatul Transilvaniei este subordonat direct împăratului austriac, care o conduce cu ajutorul unui guvernator. De abia în 1867, ca urmare a încheierii acordului privind crearea statului dualist austro-ungar, Transilvania va intra în componenţa Ungariei. Din 1918, şi-a declarat independenţa şi a partipat, prin unire, la formarea României moderne.

În consecinţă, Transilvania a fost încorporată în Ungaria jumătate de secol. Adică, aproximativ 50 de ani, pe înţelesul lui Lucian Mândruţă.

A spune că maghiarii au construit frumoasele oraşe din Transilvania este acelaşi lucru cu a afirma că Ceauşescu a săpat cu mâna lui tunelurile, la metrou, a făcut Transfăgărăşanul şi Casa Poporului etc. Forţa de muncă folosită era alcătuită tot din populaţia majoritară (română), car