Nu ar trebui să fie o discuţie aici, despre incest! Nu-i aşa? E articol de lege. Negru pe alb. Incestul e penal. Până nu demult, casele regale ale Europei îşi conservau sângele albastru prin permisivitatea unor mariaje incestuase. E sau nu e o discuţie? Sursa: SHUTTERSTOCK

Raportul sexual între rude în linie directă, sau între fraţi şi surori, se pedepseşte cu închisoare de la doi la şapte ani. Articolul 203 din Codul Penal. O să fi surprins să afli că există situaţii când legea e mai blândă pentru alţi făptaşi şi faptele lor. Pentru furt, prin comparaţie, primeşti între şase luni şi trei ani sau cu amendă! Pentru crimă, în formă necalificată, iei trei ani de închisoare, cu privarea de alte drepturi cetăţeneşti. Şi-atunci de ce-ar fi dragostea carnală „de aproape” mai rea decât un furt şi comparabil de rea cu luarea unei vieţi? O dezbatere despre incest îl obligă şi pe cel ce scrie şi pe cititor la o minte deschisă, la răbdare şi luciditate. Astfel de subiecte nu sunt pentru cei slabi de inimă.

Până când Biserica a tolerat incestul şi de ce?

Adevărul istoric este că suntem crescuţi într-o organizare a societăţii şi comunităţii care a scos practica sexuală între anumite grade de rudenie în afara normalităţii doar de câteva secole. „A fost o decizie intrinsecă a grupului, dar şi punctată de adventul biserici şi al renascentismului, pe măsură ce oameni altfel simpli şi fără carte au constatat că, atunci când părinţii unui copil erau rude, şansele ca acest copil să se nască bolnav, sau să moară repede, creşteau.

Tabu, sau nu, încă există zone unde mariajul între rude de grad III - veri de stră-bunici care au fost fraţi de exemplu - e permis. Diverse Case Regale, unele chiar apropiate de istoria poporului român, au cunoscut la rîndul lor, de-a lungul evurilor, o doză de consangvinizare. Sângele albastru trebuia să-şi păstreze culoarea!”, spune dr. Gabr