Pe masura ce campania electorala a evidentiat lipsa de vlaga a ARD, liderii USL au devenit tot mai increzatori si au inceput sa declare public ceea ce gandesc.
Cele mai grave presupuneri s-au adeverit: pentru 2013 se pregateste o revizuire a Constitutiei care ne-ar arunca cel putin 20 de ani inapoi in timp, la nivelul 1990-1991, daca nu chiar mai mult.
Este deja tarziu pentru analizarea responsabilitatilor distincte ale fiecarui "partid" sau fiecarei "aliante". Toata asa-zisa clasa politica din Romania este vinovata de situatia alarmanta in care s-a ajuns: dupa doua decenii de "tranzitie" in care, la capatul a 45 de ani de dictatura comunista inepta, poporului i s-au cerut noi sacrificii, suntem panditi de riscul iminent de a pierde iarasi totul.
Singura intrebare relevanta este daca se mai poate face ceva. Si daca "da", cine mai poate face ceva? Pentru a incerca raspunsuri la aceste intrebari ar trebui sa punem cap la cap toate gesturile si cuvintele protagonistilor de care depinde viitorul Romaniei, pentru a intui ce planuri si optiuni au.
Patru planuri posibile pentru USL
Planul A: USL castiga (cel putin) 67% din mandatele parlamentare si poate modifica singura Constitutia, dupa bunul plac. Ar insemna reeditarea mega-succesului obtinut de "sistem" la alegerile din 1990, care au dat 68% din mandate FSN si i-au permis lui Ion Iliescu sa-si impuna "viziunea" politica in Constitutia actuala. Acolo isi au radacinile problemele grave ale Romaniei, inclusiv ratarea iesirii din subdezvoltare.
Planul B: USL castiga (putin) sub 67% din mandate, dar PP-DD se dovedeste a fi un (nou) produs al laboratoarelor conduse din umbra de "veteranii" Ion Iliescu si Dan Voiculescu, si castiga suficiente mandate pentru a ajuta USL sa formeze "majoritatea constitutionala" de 67%. USL ar evita santajul UDMR, dar costurile
