Mi-a povestit un prieten dintr-un îndepărtat colţ al ţării scene incredibile petrecute în această campanie electorală. Într-un judeţ de tip feudă, unde şeful poliţiei a fost numit de guvernarea PD-L dus de mânuţă la ministrul Blaga de un înalt, poate cel mai înalt la propriu, oficial PSD şi desigur de feudalii locali cu dosare la sertar. Un judeţ în care ziariştii care conduc 90% din presă au locuinţe şi/sau terenuri primite de la primărie, neamuri angajate la stat într-o perioadă în care muritorii de rând nu găsesc serviciu. Un judeţ în care cine nu ia bani cu camătă de la marii şefi sau nu plăteşte taxa de protecţie face cunoştinţă cu celula. Şi nu mă refer la celula de bază a societăţii. Un loc în care şeful judeţului şi-a făcut vilă pe banii statului în condiţii extrem de dubioase, în care banii primăriilor sunt folosiţi pentru punerea în valoare a unor afaceri private, pe bază de paraîndărăt. Un judeţ în care aproape toate instituţiile de control funcţionează în baza unor interese private ale câtorva afacerişti locali, omorând din faşă orice întreprinzător care are impresia că poare reuşi pe cont propriu. Un judeţ cu multe nenorociri, bine ascunse autorităţi, cu larga complicitate a presei.

Pe scurt, un judeţ fără speranţă pentru cei mulţi, dar perfect pentru câteva sute de profitori ai sistemului. Câteva sute par mulţi atunci când vor să omoare pe cineva şi ce obicei le reuşeşte. Până a venit circul în oraş. Circarul, folosindu-se de trucurile specifice meseriei lui, a reuşit să capteze atenţia celor mulţi şi tăcuţi. Şi i-a făcut eroi. La început au fost puţini. Cine să se încreadă într-un circar? Dar circarul i-a lăsat să vorbească. Cu abilitate, l-a făcut pe fiecare om cu care s-a întâlnit să îşi spună povestea. Şi au fost poveşti simple, banale, dureroase, dar şi unele cutremurătoare. Şi fiecare şi-a auzit povestea lui spusă de un alt amărât, apoi