E doar o întâmplare că suntem români, nu ne-am ales să ne naştem aici. Dar, dacă am ales să ne aducem pe lume copiii tot în România, avem şi datoria de a-i învăţa ce înseamnă asta. Eu aşa fac.

Am fost la parada militară şi i-am promis copilului că vom urca şi în Arcul de Triumf. Mare entuziasm, mare, dar păcat că a durat puţin. Cum nu puteam vedea pare lucru din cauza aglomeraţiei, iar coada la Arc era exagerat de lungă, ne-am întors acasă. Am urmărit defilarea la tv şi am continuat apoi să vorbim despre România, ţara în care ne-am născut.

Am avut o abordare mai deosebită anul acesta ca, deh, am crescut, şi multe pot fi înţelese la 5 ani. Cum ar fi lumea asta în care trăim dacă nu ar fi România? Mai exact, cum ar fi fost ea fără românii de care suntem mândri?

Auzise băiatul “Treceti batalioane române Carpaţii” şi îi plăcuse, cu atât mai mult cu cât îi spusese tati că este un cântec de luptă şi asta suna foarte bine având în vedere că nu mai văzuse niciodată atât de mulţi soldaţi. Aşa că l-am mai ascultat de vreo 10 ori acasă şi a bătut pas de defilare până a obosit.

Am admirat felul în care arată astăzi Google, datorită unei romance talentate, în vârstă de 13 ani, şi am admirat şi explicat fiecare literă în parte.

Voi cum aţi sărbătorit cu micuţii voştri ziua naţională? Ce îi învăţaţi despre România, despre ce înseamnă a fi român?