Abundenţa canalelor de ştiinţă, istorie, biologie, arheologie, călătorii, finanţe, explorări spaţiale, gastronomie, religie, life style, teleshopping dovedeşte, din partea românilor, o impresionantă sete de cunoaştere. Sursa: EVZ

Dacă mai adaugi şirul nesfârşit de posturi „informative”, ai de ce să te miri: cum de o populaţie înfometată de instrucţie e atât de lipsită de apărare împotriva aberaţiilor pe care le susţin, tot la televiziuni, politicienii? Cum să fii, simultan, privitor al History Channel, cu pilduitoarele sale emisiuni despre naşterea dictaturii comuniste ori naziste, şi să nu faci vreo legătură, cât de firavă, cu ceea ce se întâmplă de şapte luni în România? Cum de nu-ţi sună strident derapajele —lingvistice şi legislative — ale mai-marilor zilei?

Scriitorul Andrei Codrescu spunea la începutul lui noiembrie că nu va mai călca în România atâta vreme cât aici sunt fascişti. Nu ştiu dacă se referea la ce s-a petrecut în această vară, ori dacă avea în minte deplasarea societăţii spre un corporatism de stânga, trăsătură definitorie a actualei puteri (şi principală caracteristică a fascismului). Legi impuse cu forţa de o majoritate abuzivă, ordonanţe de urgenţă care distrug instituţii, autoritarismul irigat de un puternic anti- europenism şi anti-americanism nu anunţă, într-adevăr, nimic bun. Avertismentul, venit din partea cuiva care locuieşte de aproape o jumătate de secol în America, ar trebui să ne pună pe gânduri.

S-au înmulţit subit drapelele naţionale, e o avalanşă de costume populare, de vorbe sforăitoare despre patrie şi popor. Discursul naţionalist a dat în clocot, făcând victime în rândul populaţiei needucate, a sărăcimii deziluzionate. N-ai fi bănuit în ruptul capului că românul ţinut în viaţă cu bani europeni a acumulat atâta resentiment contra FMI, Occident, America şi a orice altceva ce nu seamănă a autohtonism găunos. Toate a