Exista probabilitatea ca PDL, la capatul acestui proces electoral, sa obtina rezultate mult sub potentialul real al partidului. Si asta se intampla exact atunci cand o formatiune politica trebuie, in mod natural, sa faca toate diligentele necesare pentru ca rezultatele sa se plaseze peste cota sa de credibilitate. In definitiv, nu acesta este sensul campaniilor electorale? Nu pentru a-si maximaliza castigul se straduiesc toti candidatii sa-i convinga pe cetateni sa voteze cu ei? Cum de este posibil ca, in cazul PDL, acest raport sa se inverseze? Si care vor fi consecintele?

Imediat dupa ce Romania profunda a inceput sa se cutremure, intr-o incercare de a se elibera din lanturile partidului-stat, cam prin iarna anului trecut, au aparut in PDL si primele reflexe de cameleonism. Partidul, brusc, a ajuns la concluzia ca este bine sa renunte la portocaliu. Culoarea portocalie incepea sa fie condamnata chiar de catre purtatorii ei.

De la acest razboi al culorilor, in care lideri ai PDL au incercat sa caute alternative de natura imagistica, profunda neincredere in propriile forte si, pana la urma, in propriul electorat a degenerat atat de mult incat, sa ne amintim, la alegerile locale partidul a devenit multicolor. In Ilfov, de pilda, adoptase culoarea maghiarilor. Pretutindeni, reflexul cameleonic i-a determinat pe liderii locali sa incerce cu orice chip sa se confunde cu peisajul. Daca aveau sentimentul ca localinicilor le este mai agreabil movul, se vopseau in mov. Si asa mai departe. Eu unul cred ca rezultatele extrem de slabe, chiar neasteptat de slabe, pe care PDL le-a obtinut la alegerile locale se datoreaza si acestor balbaieli.

Dupa care a venit si randul siglei sa fie jertfita pe altarul electoral. Practic, a intregii simbolistici de care era legata imaginea PDL. Si, in primul rand, a disparut trandafirul. Apoi, fapt