Ziua de 1 Decembrie a fost o mană cerească pentru politicieni şi televiziuni. Aparent, cele două „instituţii” nu au un scop comun, însă, sâmbătă atât politicienii, cât şi staţiile TV s-au întrecut în concursuri de patriotism.
Primii, indiferent de alonja pe care o au, nu au precupeţit niciun efort în a ne arăta cât de patrioţi sunt ei, cât de mult vibrează româneşte în prag de alegeri, iar televiziunile au făcut show. Un show pe marginea simbolurilor naţionale, mai mult sau mai puţin reuşit.
Şi unii şi alţii l-au uitat pe „prietenul maidanez”, adevăratul simbol al României de astăzi.
Şi cum nu putea sta ascuns, indiferent cât şi-ar fi dorit politicienii şi televiziunile, comunitarul a apărut şi el şi nu la fasolea cu ciolan. Nu! Mândru nevoie mare el a venit la paradă şi a participat la defilarea de pe Kiseleff. A trecut ţanţoş alături de tancuri, maşini de luptă, şalupe, poliţişti, militari, spioni, călăreţi, etc. pe sub Arcul de Triumf. Momentul, surprins de camerele TV, cred că i-a înduioşat până la lacrimi pe iubitorii necondiţionaţi de câini vagabonzi. Şi-au văzut visul împlinit: maidanezi liberi pe străzi trecând pe sub Arcul de Triumf ca nişte adevăraţi eroi ai luptei împotriva omului.
Nu ştiu dacă şi la Botoşani maidanezii au defilat prin Piaţa 1 Decembrie 1918, dar oricum nu contează. Aici ei fac deja parte din cotidian. Oraşul s-a transformat într-o canisă puturoasă, în care maidanezii sunt puşi mai presus decât oamenii.
Orice banală plimbare prin oraş e ca o expediţie în necunoscut. Dacă nu eşti urcat pe garduri, ai toate şansele să calci în urmele lăsate de ei peste tot, pe spaţii verzi, trotuare, chiar şi pe treceri de pietoni. Ca să nu mai vorbim de duhorile care au reuşit să umple văzduhurile, acoperind chiar până şi mirosul gazelor arse de la miile de maşini care se înghesuie în oraş.
Au trecut aproape şase luni
