Un gest inutil al ONU, care încalcă Acordurile de la Oslo din 1993–un editorial al boardului Wall Street Journal. Teritoriile palestiniene au primit statutul de stat nemembru observator, lucru care a provocat furia Israelului.
Nu a fost un accident faptul ca Mahmoud Abbas a decis să forţeze un vot în Adunarea Generală a ONU în data de 29 noiembrie. A fost a 65-a aniversare a adoptării Rezoluţiei Adunării Generale a ONU nr. 181, care a împărţit Palestina sub mandat de protecţie britanic într-un stat evreu şi unul palestinian.
Israelienii au acceptat atunci Rezoluţia, arabii au respins-o în unanimitate. Dacă lumea arabă ar fi acceptat planul, un stat palestinian ar fi avut aceeaşi dată de naştere cu cel evreu. Mai mult, ar fi avut un teritoriu mai mare decât liniile de demarcaţie a armistiţiului din 1949, care sunt cerute astăzi drept graniţe pentru un nou stat.
Dacă Mahmoud Abbas ar fi vrut să recunoască greşeala istorică a lumii arabe de atunci, asta nu a fost deloc evident în discursul său de la New York. Deşi a admis că Rezoluţia 181 este "certificatul de naştere a Israelului", Abbas a numit documentul "cea mai mare nedreptate la adresa poporului palestinian din 1948 încoace". Asta nu s-ar fi întâmplat dacă arabii nu ar fi invadat Israelul.
Preşedintele Autorităţii Palestiniene nu a făcut nici un favor propriei cauze prin discursul presărat cu acuzaţii de "epurare etnică", de "ocupaţie colonială pe model Apartheid" şi altele. Vorbele sale n-au sunat bine în urechile israelienilor, care şi-au petrecut zile întregi în adăposturi, din cauza rachetelor lansate din Fâşia Gaza asupra oraşelor lor. Şi la final, ei vor avea ultimul cuvânt în chestiunea creării unui stat palestinian.
Pe fond, votul din Adunarea Generală a ONU a încălcat prevederile Acordurilor de la Oslo din 1993, care reprezintă baza legală de funcţionare şi de existenţă
