Concursul se numeşte Flash Anzan. Merită să vedeţi despre ce este vorba dacă doriţi să rămâneţi, cum se spune în popor, "cu gura căscată". Este o competiţie de folosire a abacului mental. În Japonia, mulţi şcolari învaţă să folosească abacul (socotitoarea) pentru a dezvolta aptitudini matematice. După o vreme, unii ajung să utilizeze abacul atât de natural încât nici nu mai au nevoie să pună mâna pe el. Tot ce trebuie să facă este să îşi imagineze cum manipulează bilele.
Flash Anzan este, aşadar, un concurs în care sute şi mii de concurenţi privesc pe un ecran nişte cifre, după care fac socoteala, rapid, pe un abac mental şi scriu suma pe o hârtie. Viteza cu care se succed şirurile de cifre pe ecran este cu adevărat stupefiantă. Deţinătorul recordului mondial a adunat 15 numere cu trei cifre care au fost afişate pentru doar 1,7 secunde. Aţi citit bine: toate, mai puţin de două secunde.
Se întâmplă în Japonia, fireşte. Şi ne arată de ce ţara aceasta are un imens rezervor de excelenţă ştiinţifică şi tehnică. Şcoala japoneză ia foarte în serios formarea minţii pentru performanţă.
Ne întrebăm adesea de ce "ei" pot şi "noi" nu. Iată un răspuns rapid - pentru că "ei" îşi modelează mintea. Nu este suficient să mergi la şcoală şi să înveţi să citeşti şi să socoteşti pe degete. O civilizaţie avansată cultivă discipline extreme ale minţii.
Ceea ce "noi" am cam uitat să facem, nu-i aşa?
Istoria este, evident, puţin mai complicată. Multe explicaţii ale decalajului dintre Occident şi Europa de Est trimit către divergenţa instituţiilor sau politicilor publice. Corect, însă insuficient.
Ceea ce lipseşte, cred, este rolul jucat de disciplinele extreme ale minţii. Acestea sunt moduri de stocare şi de manipulare a informaţiei care sunt complet neintuitive. Cer o practică îndelungată şi se bazează pe teorii sofisticate. Rolul lor este să formeze in
