Campania electorală a devenit în România ceva atât de banal, încât nu mai poate suscita entuziasm nici pentru politicieni, nici pentru alegători.

Una dintre principalele cauze care ne-a adus aici, este inflaţia de campanii. De aici s-a ajuns la o aplatizare a mesajelor. Nemaivorbind de faptul că nimeni nu vorbeşte despre soluţii economice. Politicienii români vorbesc de chestiunile economice, doar ca să anunţe iminenţa unor dezastre. De genul, dacă nu vom absorbi fonduri va fi jale, dacă nu vom atinge ţinte de buget, iarăşi vom suferi crunt. Până la urmă timpul le va da dreptate, doar că ei nu sunt cronicari. Însă exerciţiile de imaginaţie merită făcute pentru a şti ce ne aşteaptă. Unul dintre aceste exerciţii ne arată că dacă mergem în ritmul acesta, fără absorbţie de fonduri, fără dezvoltare, cei care au acum 30-40 de ani, vor prinde la pensie un procent de 15% din salariu. Practic, sinucidere curată. Având în vedere că decreţeii sunt mulţi, iar în prezent demografia scade, cei activi atunci, vor fi o pătură prea subţire pentru a duce-n spate puhoiul de decreţei pensionari. Nimeni nu găseşte o soluţie la creşterea procentului de absorbţie a fondurilor europene, nimeni nu întrevede soluţii de creare a locurilor de muncă. Mai ales pentru cei pregătiţi. În acest sens, ponderea cea mai mare în ceea ce îi priveşte pe românii care doresc o slujbă în străinătate o deţin cei cu pregătire primară, gimnazială şi profesională urmaţi de cei cu studii liceale şi postliceale, iar mai apoi vin cei cu nivel de instruire universitar respectiv 13,4 la sută, conform unor statistici. De aici rezultă că marea majoritate a absolvenţilor de studii superioare reprezintă categoria cea mai neglijată. În faţa acestor stări de fapt nu se aude decât goarna naţionalismului izolaţionist şi obsesia majorităţii largi. În felul acesta, dacă se obţinuse ceva bun în ultimii ani în ţara ace