- Social - nr. 234 / 3 Decembrie, 2012 "Vazut-am azi la Templu pe Zeul cel strain,/ El stralucea ca neaua, in haina lui de in./ Mi s-a parut o clipa ca-n rostul lui usor/ Ma cheama, ca ma striga cu mila si cu dor,/ Ca pentru mine, numai, in suflet l-a durut;/ Ca este al meu o clipa, ca mi s-a dat in dar/ Faptura lui curata, ca jertfa la altar;/ Ca-l port de-acum in mine, ca este al meu de-acum,/ Si m-am trezit, cu fata in pulberea din drum.” (Zorica Latcu-Teodosia, Zeu strain) E vremea marilor confuzii si a totalelor dezorientari pe toate palierele vietii. Parca am vrea sa se termine odata cu atata incertitudine, amatorism, cameleonism, conspirationism sau snobism impins la culme. Mi-e dor sa intalnesc oameni fermi, cu convingeri sanatoase, cu brevete la scoala demnitatii si a omeniei, capabili sa ne provoace cu parfumul nadejdii. N-as vrea sa par un fatalist incurabil si sa strecor in mintile semenilor mei ideea inexistentei unor astfel de oameni harismatici. Cu siguranta ei exista. Dar tot atat de sigur e faptul ca nu-i vom intalni niciodata pe podiumul istoriei setosi de ovatii, pentru simplul motiv ca au inteles harisma ca dar de sus, care se lasa descoperita celor din jur prin cautari si nu se afiseaza pur si simplu. Darul si daruirea nu contribuie la crearea unei imagini a omului, ci realizeaza omul in integritatea fiintei sale. Cu atat mai mult cand acestea vin de la Dumnezeu care nu lucreaza in pixeli, ci daltuieste fiinta dupa Chipul Sau, cioplind de-a dreptul acolo unde se impune. Odata, Hristos Domnul ne spunea: "...cautati si veti afla...” (Evanghelia dupa Matei 7, 7), ceea ce inseamna ca, intotdeauna, in exercitiul cautarii sta ascunsa solutia salvatoare, ca "nebunia” (incapatanarea) de a incerca marea cu degetul iti poate aduce mireasma nadejdii de mai bine sau chiar Binele insusi. In spiritul indemnului hristic, v-as provoca in cele ce urmeaza la asu