Răpunzând în cadrul unui interviu la întrebarea "Sunteţi dezamăgit de MRU?", Traian Băsescu, ca de obicei când e într-o situaţie stânjenitoare, a dat-o pe după cireş: "Nu eu am investit cel mai mult în Mihai Răzvan Ungureanu, ci PDL". Tradus: da, este dezamăgit, dar alţii sunt şi mai vinovaţi. Nu mă miră câtuşi de puţin uşurinţa cu care Băsescu se debarasează - mă rog, se delimitează - de MRU. Dincolo de alte impardonabile acte şi fapte, mai ales din timpul vremelnicului său prim-ministeriat, acesta plăteşte acum şi pentru ceea ce anticipasem într-un comentariu, pe când, ministru de externe fiind, optase, în conflictul Băsescu vs. Tăriceanu, pentru tabăra prezidenţială. Scandalul izbucnise cu prilejul răpirii în Irak a doi muncitori români, MRU direcţionând informaţiile către Băsescu şi lăsându-l pe premier în pantaloni scurţi. Observam atunci că, dacă-şi leagă viitorul politic, cariera, de Băsescu, MRU şi-o va compromite de la bun început: la primul inconvenient căpitanul îl va arunca peste bordul barcazului său. Ceea ce se şi întâmplă acum, şi nu-i nici o surpriză.

Cel puţin în ultimii 23 de ani, Băsescu a călcat pe oameni, chiar peste cadavre politice, spre a-şi atinge scopurile. Scopuri prea puţin general politice şi ancorate mai mult în profitul său personal. N-a ezitat niciodată, nici o clipă, să-şi mămânce propriii copii şi protejaţi politici, spre a se pune pe sine la adăpost. Aduceţi-vă aminte de păţania Monicăi Iacob Ridzi, care n-a deturnat fondurile publice petru ea însăşi, ci le-a cheltuit ca să-i facă o stridentă campanie electorală "gogoşicii lu' tata". Care tată ţinea morţiş să o planteze în Parlamentul European. Rememoraţi ce sa întâmplat astă iarnă. Sloganurile protestatarilor erau "Jos Guvernul Boc!", "Jos Băsescu!" şi "Alegeri anticipate!". Când s-a îngroşat gluma, când ciomăgarii de la jandarmi n-au mai speriat pe nimeni, Boc a fost sa