Războiul nu se duce între Victor Ponta şi Dan Diaconescu – este evident că actualul premier va închide colegiile – ci între procentul celor ce gândesc şi al celor care sunt proşti. Mi-e teamă că, dacă lumea nu va ieşi la vot, majoritatea va fi nevoită să trăiască cu stigmatul că provine dintr-un oraş în care Dan Diaconescu a obţinut 17%. Adică, dintr-un oraş în care procentul prostiei are o cotă nepermis de mare. Şi ce oraş! Târgu Jiu. Oraşul în care ar fi trebuit să fie cea mai densă deşteptăciune pe cap de locuitor, întrucât cele mai importante opere de artă de pe această planetă se află aici, la noi. Vorbele lui Brâncuşi, deşi dojenitoare, par a fi acum de un dramatism care zgâlţâie esenţa fiinţei noastre: „V-am lăsat săraci şi proşti, v-am găsit şi mai săraci, şi mai proşti”. O altă vorbă românească sună cam aşa: „Proști, dar mulţi”. Pe mine nu proştii în sine mă sperie (de altfel, nu am niciun resentiment faţă de ei), ci numărul mare, imens, al oamenilor raţionali care, de cele mai multe ori, sunt inactivi. Numărul proştilor este mare, în cazul despre care vorbesc, tocmai pentru că nu vor ieşi toţi oamenii la vot. Din diverse motive. Şi asta ne va costa pe toţi. Proştii sunt mulţi doar pentru că noi nu ne facem simţită prezenţa, deoarece, într-o asemenea situaţie, numărul lor, ca procent, s-ar diminua, ar fi unul acceptabil, chiar necesar pentru o societate sănătoasă, aşa cum sunt necesari şi microbii pentru stimularea imunităţii. Mai întâi de toate, noi, majoritatea, trebuie să manifestăm compasiune şi toleranţă faţă de aceştia, aşa cum ne comportăm în raport cu oamenii care au deficienţe locomotorii, deficienţe psihice etc. Până la urmă, noi, cei mulţi, ar trebui să ne îngrijim şi să-i protejăm pe proşti. Ei sunt aşa pentru că nu pot fi altfel, însă noi, care suntem altfel (şi suntem mulţi), ar trebui să fim mult mai implicaţi în a-i feri de oameni dispuş