“Mituitorul lui Stan era ori dezinformat, ori bătut în cap” – declara Victor Ponta după ce procurorii l-au luat la cercetat pe vicepreşedintele Comisiei de Control a SRI, Ion Stan pentru ceva mită primită de la un antreprenor şi folosită în scopuri electorale.

Cu alte cuvinte: acela n-apucase să afle că de mai bine de 6 luni Stan fusese înlocuit de la conducerea filialei judeţene a PSD, cu Ţuţuianu, câştigătorul funcţiei de preşedinte al Consiliului Judeţean. Prostia acestuia reiese, deci, din simplul fapt că dacă dorea să primească contracte pentru lucrări publice din judeţ, degeaba îl “ungea” pe Stan, pentru că acum aprobările stau în vârful pixului lui Ţuţuianu. În consecinţă – nu ne-o mai spune Ponta, dar noi pricepem că nu suntem bătuţi în cap – pentru a obţine contracte trebuie mers la Ţuţuianu cu sacoşele de ofertă electorală. Fără să vrea, Ponta confirmă mecanismul nici măcar secret al acestor operaţiuni: vrei să ai de lucru, nu te prezinţi ca prostul la licitaţii, ci deschizi cu piciorul uşa care trebuie!

Stan îi mai făcuse mituitorului astfel de servicii, prin 2009. Dar ca tot românul, se ţinuse doar parţial de cuvânt şi omul nu-şi scosese investiţia, aşa încât spune ca măcar de data asta să se scoată. Ignorând, naiv, faptul că Stan nu mai era la butoane.

Povestea asta cu mita electoral este una fără sfârşit. Iar în cazul lui Stan se pare că are şi multe conotaţii. De ce s-au repezit procurorii ca ulii asupra lui, când aveau la dispoziţie alţi vreo 40 de inşi în a căror mână se află orice contarct cu statul? Pentru că Stan fluierase în biserică. Făcuse ceva dezvăluiri explozive în legătură cu aspect mai puţin cunoscute din activitatea prezidenţială, la care avusese acces în calitatea sa de parlamentar – controlor de serviciu secret. Iar DNA-ul a acţionat la fel ca completul de judecată al lui Năstase: dând un exemplu. De ce poate să păţea