Mai e o săptămînă pînă la alegeri, dar discuţiile au ajuns deja în faza “cine va fi desemnat premier”, fază care în mod normal începea după anunţarea rezultatelor. Un articol din Gîndul detaliază calculele şi jocurile complexe din jurul desemnării premierului, care conduc toate spre concluzia că o surpriză este foarte puţin probabilă.

Să încercăm atunci să tragem alte concluzii anticipate, mai relevante, despre configurarea sistemului politic prin alegeri:

1. Este necesară schimbarea acestui sistem de vot care a lovit procesul de maturizare şi profesionalizare a partidelor, supunînd parlamentul logicii locale a parlamentarilor aleşi uninominal. Fantasma antipolitică a supunerii partidelor perverse şi de “reformare a clasei politice” prin votarea de către cetăţean a unui candidat nominal, şi nu a unei liste, fantasmă întreţinută pervers chiar de partide, în mod evident a dat greş. Înlocuirea logicii partidului cîştigător cu logica traseismului organizat reprezentat cel mai bine de UNPR sau de mişcările gen Sorin Frunzăverde de anul acesta a fost încurajată masiv şi de acest sistem electoral.

2. Ar fi foarte benefică eliminarea decalării parlamentarelor şi prezidenţialelor, o altă reformă paradoxală a unui populism anti-populist care a dat greş. Experienţa ultimilor ani a demonstrat că un preşedinte puternic nu are nevoie de suprapunerea alegerii lui cu alegerile parlamentare pentru a-şi impune voinţa, iar dacă preşedintele e slab atunci din nou avantajul decalării se reduce pînă aproape de dispariţie. Din păcate, durata mandatului prezidenţial de 5 ani a intrat în Constituţie la ultima revizuire, posibilă doar în contextul opţiunii unanime pentru integrare, iar o nouă revizuire rămîne extrem de dificilă.

3. Ar fi bine dacă organele de anchetă ar lua în serios fraudarea alegerilor nu doar în ocazii speciale precum referendumul, ci permanent, şi