Banda băsiştilor din audiovizual, ajunsă în minoritate, ţipă că nu-şi mai poate face mendrele.

O tempora! Greu au trecut vremurile de glorie ale Tribunalului Inchizitorial al Audiovizualului românesc pe când trimişii băsismului în instituţia statului, numită CNA, instituiseră Marea Cenzură. Nimic rău despre Băsescu, nimic rău despre Nutzy Udrea, nimic rău despre PDL – partidul bocilor crescuţi şi altoiţi la umbra Cotrocenilor. Acesta era programul de luptă al grupării conduse de Narcisa Iorga, politruca însămânţată în fanatism ideologic de Ana Pauker şi în faţa căreia nu mişcau în front alde Trandafir, Onisei şi celelalte mâini de vot care asigurau “curăţenia” în audiovizual. “Totul ca pe front, totul pentru naşu’” ­ era deviza care îi mâna în lupta înverşunată cu vocile care îndrăzneau să critice regimul Băsescu. Scenariul pedepsirii era simplu: un grup de “oameni cinstiţi”  sesizau CNA de “otrăvirea” spirituală pe care o practica alde Gâdea. Narcisa, fosta producătoare a lui Gâdea, după aceea numită ca funcţionar politruc la Videanu&Băsescu, se înfiora în şedinţă şi cerea anchetă în urma scrisorii. Dacă nu găseau “oamenii cinstiţi”, o sesiza Trandafir, Onisei nu, pentru că avea la ceas de seară capul căzut pe masă. Şi începea dansul: ia veniţi voi, mai “guralivilor”, cu explicaţii, apoi, cu avocaţii; apoi cu banii. Ţinta era mereu Antena 3; mai aveau “pierderi” colaterale, câte o “greşeală” pe la Realitatea, în zilele ei bune, şi, de la cap, Antenele. Când nu erau destule voturi, îl scoteau dintre clape şi pe Dan Grigore, şi se făcea de o amendă, de o sancţiune, ceva ca să-şi bage minţile în cap. Schimbările de nume, după trecerile de mandat sau de lehamite de mizeriile la care era obligat (pianistul Grigore), nu au fost deloc favorabile. Au intrat pe uşa generoasă a PDL nişte necunoscuţi,  vărsaţi pe filiere oculte de frăţie şi boccie. După recentele nominali