O tânără familie de sirieni s-a refugiat în ţara noastră, pentru a scăpa de teroarea războiului civil. Cei doi şi-au adus cu ei fetiţa de doar patru ani, dar şi un copil purtat în pântecele mamei, o fiinţă concepută pe un tărâm al panicii.

Un tânăr de 27 ani, soţia lui de 21 ani, însărcinată, şi o fetiţa lor de patru ani au luat calea pribegiei, au părăsit Siria şi şi-au găsit liniştea abia în România, la Constanţa. Ghinionul lor: s-au născut într-o ţară sfâşiată de un război civil. Când a văzut cum sunt executaţi oamenii pe stradă, sirianul Mustafa Bdewey a ştiut că, pentru el, nu mai există „acasă“.

Diferenţa dintre viaţă şi moarte

Până la izbucnirea conflictului între armata preşedintelui Bashar al-Assad şi restul populaţiei civile, familia lui Mustafa se bucura de un trai pentru care mulţumeau lui Allah. Aveau o mică fabrică de lactate în Latakia, pe malul Mării Mediterane. În 2011, liniştea Siriei s-a transformat în haos. A izbucnit revoluţia pe care preşedintele Bashar Al-Assad încearcă să o înăbuşe prin forţa armată. Latakia este principalul oraş-port al Siriei, aproape de graniţa cu Turcia, vital pentru comunicaţii, iar oraşul a fost asaltat de grupările militare care au impus violenţa. Agresiunile sângeroase la care au asistat i-au făcut pe civili să încerce să riposteze. Ca să elimine din faşă orice tentativă de apărare, armata a recurs la opresiuni greu de imaginat şi, drept urmare, a început să execute civili.

„Acolo, dacă eşti bărbat, eşti din capul locului vinovat. «Eşti de-al lor, eşti rebel», urlă militarii şi trag fără să mai ţină cont că eşti neînarmat. Teroarea este de nedescris“, povesteşte Mustafa, încă marcat de cele trăite.

Acum este în siguranţă, la Constanţa, un oraş care seamănă din multe privinţe cu Latakia lui. Coincidenţă, cele două oraşe-port sunt înfrăţite. Dar deosebirea dintre ele fac