Astăzi, de Sfânta Varvara minerii din Motru sărbătoresc 45 de ani de existenţă a minei Lupoaia, dar şi închiderea ultimului bastion al mineritului de subteran din acest bazin carbonifer. Mineritul de subteran a existat în Motru din 1963 până în 2012, adică aproape 50 de ani. Rezervele de lignit au fost exploatate haotic, dar cu toate acestea producţiile multianuale de cărbune reuşiseră să alunge sărăcia din Gorj. Până acum 10 ani, Gorjul era exportator de locuri de muncă, oferind judeţelor din jur posibilitatea câştigării unui trai decent. Dezastrul declanşat în 1997 prin aşa-zisa reformă din minerit a scos în evidenţă lipsa de unitate a vârfurilor acestui segment economic. Imixtiunile sindicale şi debranşarea puterilor locale de la această problemă economico-socială au determinat guvernele să plătească starea de linişte, prin acordarea de plăţi compensatorii. Structurile de conducere în mişcare au făcut comerţ cu această facilitate guvernamentală, dar şi-au îngrădit puterea, prin pierderea sprijinului mulţimilor de angajaţi. Angajaţii au văzut în liderii de sindicat pseudo-vârful de lance, iar liderii de sindicat foarte bine plătiţi s-au pus la dispoziţia directivelor politice amestecându-se până şi în exerciţiul parlamentar. Ultimul parlamentar în legătură directă cu mineritul a fost social-democratul Marcu Burtea, senator din 1996 până în vara anului 2000. Ales senator prin sprijinul lui Corneliu Vadim Tudor, sindicalistul Ilie Petrescu a stat 8 ani de zile în Parlament fără a reuşi să blocheze închiderea mineritului de subteran. Ion Ruşet şi Sever Militaru, parlamentari în exerciţiu sunt lideri ai sindicatelor din cariere, dar nici ei nu au o contribuţie deosebită în dezvoltarea mineritului, au însă meritul de a fi menţinut în activitate societăţile comerciale deschise pentru sprijinul disponibilizaţilor din minerit. Aceste societăţi, în ciuda tuturor contro