Ziua Naţională ne-a demonstrat, cel puţin în două moduri, cât de mult rău face ura pe care politicienii o propagă prosteşte în societate.
Nicio naţiune parcă nu arată atât de strâmb şi urât, cum am ajuns noi să arătăm chiar de ziua noastră. Dincolo de corupţie, incompetenţă sau chiar nesimţire, clasa politică din România a făcut un rău mult mai mare acestui popor. A folosit atât de mult discursul urii, încât românii au ajuns să piardă punctele de reper care trebuie să fie mai importante decât orice partid sau politician vremelnic.
Cele mai puternice simboluri naţionale sunt tratate cu o lipsă de respect înfiorătoare. Numai aşa se poate califica gestul tuturor celor care, orbiţi de lupta politică a momentului, au fluierat şi huiduit la parada de 1 Decembrie.
Lupta politică şi bătăliile pentru putere sunt, în cele din urmă, fenomene fireşti într-o democraţie. Ele trebuie purtate însă în graniţe normale şi nu au voie să afecteze principii, valori şi simboluri naţionale. O ţară în care oamenii sunt aduşi în situaţia să nu respecte imnul, drapelul, ziua naţională este o ţară care începe să se dizolve.
Fenomenul a fost mai vizibil cu prilejul zilei de 1 Decembrie. Dacă stăm să privim bine în jur, constatăm că acelaşi fenomen se poate observa aproape în fiecare zi. Se vede pe monumentele istorice care ne pică în cap. Se vede în dramele personale ale tuturor oamenilor care au făcut ceva pentru România, de la actorii de aur, până la sportivii de performanţă.
Se vede, în cele din urmă, în lejeritatea cu care foarte mulţi murdăresc şi distrug spaţiul public. Se vede, în cele din urmă, tot mai agresiv în atitudinea extremiştilor care ne sfidează tot mai des în propria ţară şi visează să spargă în bucăţi România.
România nu poate avea un viitor, dacă politicienii nu delimitează clar o graniţă la care trebuie lăsate ciondănelile,
