Angajaţii care au o vechime mai mare în companie sunt adesea percepuţi ca fiind mai loiali şi sunt mai bine răsplătiţi de angajator pentru că au cunoştinţe mai bune legate de mecanismele interne ale organizaţiei. De aceea, în cazul unui proces de restructurare, de exemplu, nu ei sunt primii care pleacă (se aplică principiul LIFO - Last in, first out â ultimul venit, primul plecat).

Angajaţii care au o vechime mai mare în companie sunt adesea percepuţi ca fiind mai loiali şi sunt mai bine răsplătiţi de angajator pentru că au cunoştinţe mai bune legate de mecanismele interne ale organizaţiei. De aceea, în cazul unui proces de restructurare, de exemplu, nu ei sunt primii care pleacă (se aplică principiul LIFO - Last in, first out = ultimul venit, primul plecat).

Cu toate acestea, specialiştii spun că vechimea în companie nu garantează performanţa angajatului, iar în corporaţiile locale se găsesc deopotrivă exemple pozitive şi negative despre angajaţii care au petrecut mai mult timp într-o companie.

"La fostul angajator, am avut un coleg (care încă mai lucrează acolo) excelent profesionist pe administrarea riscurilor. Nu a fost niciodată apreciat la justa lui valoare. Este de vreo 13 ani în acea companie, dar nu a ajuns manager. Când ar fi avut ocazia, i s-a adus un şef din afară, despre ale cărui capacităţi prefer să nu mă pronunţ. Sigur, este şi vina lui că nu s-a promovat, că nu s-a împrietenit cu cine trebuie, că nu a tras sfori", spune Mihai, care a lucrat anterior pentru una dintre cele mai mari bănci de pe piaţa locală. El povesteşte că acest coleg a fost luat "de bun" de către angajator, pe principiul că "îi putem oferi orice, pentru că lui îi place aici, nu va pleca". În opinia lui Mihai, un angajat care rămâne într-o companie arată loialitate în primul rând, nu neapărat o lipsă de perspectivă şi nu ar trebui judecat astfel. "Din păcat