Pe fondul crizei provocată în sînul dreptei franceze de bătălia pentru putere dintre cei doi principali lideri, Jean-François Copé şi François Fillon, au apărut în ultimul timp numeroase analize legate de peisajul politic al Hexagonului. Pentru unii el ar fi marcat încă de o anumă tentaţie bonapartistă, pentru alţii este evident că Franţa ar fi intrat, împreună cu Europa de altfel, într-o epocă a post-democraţiei. Mai sunt însă şi unele voci care afirmă că virajul spre dreapta încarnat de Jean-François Copé ar fi simptomul unei fenomen numit "insecuritate culturală". Pentru a înţelege frămîntările din societate şi pentru a diagnostica maladiile lumii contemporane filozofii, sociologii, politologii inventează deseori concepte interesante. Boala de care suferă, de exemplu, economia mondială ar fi “financiarizarea” ei. De mai bine de zece ani încoace conceptele de “globalizare” sau “mondializare” au intrat în limbajul comun. Uneori se vorbeşte despre Europa care ar fi intrat în epoca “post-democratică”. Am auzit chiar şi expresii precum “balcanizarea Afganistanului”... Unele sintagme combină termeni geopolitici cu alţii strict economic. Există astăzi o criză bugetară din cauza deficitului public, dar şi un “deficit de democraţie” în sînul unor partide... Despre principalul partid de dreapta din Franţa se spune clar acum că este marcat de un “deficit de democraţie” întrucît nu a reuşit prin intermediul unui scrutin transparent să-şi desemneze un şef în mod clar şi incontestabil. Un profesor de ştiinţe politice de la Universitatea Paris VIII, Yves Sintomer, constată că manevrele din sînul multor formaţiuni politice nu fac altceva decît să videze democraţia de sens, şi propune în consecinţă o reflecţie asupra unui nou mod de desemnare a liderilor: prin tragere la sorţi. Nicolas Lebourg, istoric şi universitar în oraşul Perpignan este de părere că tentaţia multor francezi d