Nenorocirile nu s-au inventat in Romania, dar starile vrednice de plans in care ne gasim din postura de asistenti ai unei realitati pe care nu o infiintam noi, ci trimisii nostri la oastea patriotismului, ne califica mereu la a deveni proprietari de noi mijloace de chin.

In timp ce noi ne lamentam (bine, eu ma lamentez!) ca nu gasim printre inteleptii autointitulati deschizatori de civilizatie asi ai intelepciunii simple, ai obrazului, ei, potentialii conducatori, cauta motive sa paseasca singuri pe propria cale, astfel ca o coabitare intre aspiratia noastra si dorintele lor este iluzorie.

Caci daca s-ar putea trasa o tangenta la ghemul de senzatii populare dinspre capetele lor, ar realiza ce asteptam de la ei: un kil de lamai si pe urma dialogul!

Nu spune nimeni ca trebuie reinfiintat partidul unic - desi, uneori ma gandesc, cu mintea ciobita, ca am rezolva dintr-o data toate belelele -, insa nici atata inversunare de a sta fiecare in coltul lui inchis cu obloanele mandriei nu cred ca e buna la ceva!

Intelepciunea in interes national presupune o convergenta, iar asta, indiferent cate drumuri s-ar casca de la vointa de putere, se poate realiza numai discutand. Sa mergem la momentul cand rezultatul votului de pe 9 decembrie va fi cunoscut. Nu-i asa ca obstinatia USL de a-l desemna pe Victor Ponta premier si cumplitul refuz al unui exercitiu democratic de catre tabara ARD, cu toata greata de a-l vedea pe seful PSD la butoanele Executivului, pune lacatul pe cutiuta cu pace?

Eu uneori il vad pe Traian Basescu cedand presiunilor USL, dar pe liderii acestei forte politice, cu niciun chip. Si atunci, unde putem ajunge?

Ce are USL pe tabla? O criza asemanatoare celei din vara, cand euro s-a dus la vale si investitorii au inghetat orice gand de a mai face prospectiuni, este un argument cu care il poate co