Directorii ultimelor opt şcoli româneşti din Transnistria au ajuns, zilele trecute, la Bruxelles. Mesajul lor către Uniunea Europeană a fost clar: Faceţi ceva pentru susţinerea noastră, altfel vom dispărea cu totul. Limba română, şcolile româneşti vor fi strivite de regimul separatist de la Tiraspol.
Văzându-i pe aceşti oameni, împovăraţi de necazurile lor şi încruntaţi după ani de luptă, cum intră acum în semeţele clădiri ale Parlamentului European din capitala Belgiei, mă gândeam că se repetă felul în care, de-a lungul secolelor, alţi fruntaşi ai românimii au bătut la porţile marilor puteri, cerând drepturi pentru poporul lor. „De doi ani ne gândim să ajungem la Bruxelles", spune Eleonora Cercavschi, directoarea Liceului „Ştefan cel Mare şi Sfânt" din Grigoriopol si totodata presedintele Asociatiei "Lumina" a Pedagogilor Transnistreni din Republica Moldova. Şi asta după ce, cu un an în urmă, aceiaşi opt directori, care formează o echipă - mereu împreună peste tot, cu jalba-n proţap - au fost şi la Bucureşti, au discutat cu mai-marii statului român. „Ne-am ales atunci doar cu promisiuni. Nimic nu s-a concretizat", conchide interlocutoarea mea. Directorii ceruseră manuale în limba română, bani pentru construirea de noi şcoli, material didactic şi mobilier şcolar. Vorbe-n vânt...
Război împotriva şcolilor româneşti
După ce am urcat şi am coborât cu diverse lifturi, am traversat sumedenie de culoare printre funcţionari grăbiţi care abia ne băgau în seamă, iată grupul de profesori români din Transnistria, însoţiţi de câţiva ziarişti veniţi din Bucureşti, cum suntem invitaţi într-o sală mare, ovală, care aparţine grupului politic al Partidului Popular European. Apar şi o serie întreagă de experţi şi comisari europeni, unii la prezidiu, alţii în bănci. Oaspeţii de peste Nistru se simt oarecum stingheri. Se vede asta până şi din felul în
