„Marea întrebare a secolului XX a fost: totalitarism sau democraţie. Marea întrebare de azi este: democraţie sau corupţie”, scria de curând unul din marii filozofi ai zilelor noastre, André Glucksmann.

Dacă atât de mulţi români au o nostalgie pentru o viaţă, o societate şi un drum de dinainte de Revoluţie - care n-au existat în realitate - e pentru că corupţia, neîncrederea şi cinismul politicii au avut efecte demolatoare asupra tânărului nostru sistem democratic. Politica nu se poate reduce la executarea exigenţelor banului. Orice sistem al puterii are regimul său de adevăr, însă un regim de adevăr bazat strict pe bani face tot mai vizibilă realitatea brutală a sistemului de interese. Iar incompetenţa, impostura şi obedienţa au putut deveni veritabile norme de recrutare în administraţia statului marca „Băsescu”. Dar este clar că starea de democraţie slăbită, de economie destructurată, de autoritarism pe deasupra justiţiei şi împotriva voinţei populare, de ruină morală a societăţii politice nu poate fi numai din vina lui Traian Băsescu. Am avut şi alte guvernări care n-au făcut nici ceea ce trebuia şi nici măcar suficient. Este absolut necesar ca Traian Băsescu să fie adus în situaţia de ne-jucător, de a nu mai putea să pună piedici guvernului, justiţiei şi chiar Parlamentului. Dar la fel de necesar este ca USL să formeze guvernul unei speranţe împlinite, proaspăt şi tenace împotriva corupţiei şi neclintit în voinţa de relansare economică românească. Ieşirea din glaciaţiunea democratică portocalie începe cu votul din 9 decembrie, dar motoarele încălzirii se află în guvernul dezgheţului, guvernul USL.

Fiindcă tocmai am sărbătorit Marea Unire, între salvarea a ceea ce se poate din trăsătura umană a mândriei naţionale şi supunerea fără pic de demnitate în faţa noii ordini capitaliste globale, să nu ne pierdem încrederea în identitatea proprie care înse