Corpul de control al premierului îl dă pe mâna procurorilor pe Vladimir Tismăneanu pentru folosirea ilegală a banului public, adică pentru că a stat fără drept în Vila 2 Snagov şi pentru că i s-au decontat telefoanele din banii Institutului de Studiere a Crimelor Comunismului.

Puţini sunt cei care ştiu că odrasla unuia dintre cei mai odioşi rusnaci care au adus comunismul în România fusese de mic crescut cu acest obicei, de a i se da totul de către Partid, pe cât posibil moca.

Pasiunea aceasta este povestită de însuşi Vladimir Tismăneanu în recenta sa carte de memorii „Lumea secretă a nomenclaturii”, apărută, evident, la Humanitas.

De mic, Volodea era nemulţumit că alţi activişti comunişti primeau de la Partid case mai frumoase, mobilă mai scumpă, ori tablouri mai valoroase!

Iată câteva fragmente din cartea sa, în care Tismăneanu descrie momentul sosirii familiei sale în România, când odiosul său tată, Leonte Tismineţki, primea de la Gospodăria de Partid case mobilate, luate cu forţa de la proprietarii trimişi deseori în beciurile Securităţii:

„În prima lună de la sosire, părinţii au locuit la sora mamei, apoi li s-a repartizat (prin Gospodăria de Partid) un apartament într-o casă cu două niveluri pe strada Eminescu. Era o locuinţă cu trei camere, un living şi două dormitoare. Încălzirea se făcea cu lemne. Casa era extrem de friguroasă. Era mult mai bine decît ce avuseseră în Uniunea Sovietică, însă nu se compara cu ceea ce aveau alţii, care se instalaseră de-acum în Primăverii şi în zonele limitrofe, Dorobanţi şi Aviatorilor.

În 1951, la sfîrşitul anului, s-au mutat în casa de pe Grigore Mora nr. 22, care fusese pînă în 1949 a Armatei Sovietice. Unii dintre proprietari stăteau la subsol. Erau două apartamente. Cel de la etajul întîi îi aparţinuse lui Jacques Vergotti iniţial, cu care mai tîrziu am corespondat, a fost aghiotantul re