Zoia Spiegel are 60 de ani, doi nepoţi mici, o boală incurabilă şi o cămăruţă în curtea sinagogii din istoricul cartier Fabric din Timişoara. Într-un moment, tot ce ai făcut în viaţă, tot ce ai agonisit şi indiferent cine ai fost, se poate şterge cu buretele. Depinde de destin. Dacă se întâmplă, nu-ţi rămâne decât să îţi duci crucea, să cauţi resurse şi să lupţi. Este şi cazul Zoiei Spiegel, din Timişoara. De zece zile locuieşte într-o cameră mică, în curtea sinagogii din Fabric.

Femeia vorbeşte cinci limbi, a lucrat ca arhitectă şi provine dintr-o familie respectată în urbe. Tatăl ei, Adalbert Spiegel, a fost chiar secretarul Comunităţii Evreieşti din Timişoara, iar soţul ei, de care însă a divorţat, a fost judecător. Tragedia s-a lăsat în 2001, imediat după moartea tatălui.

„Tata a căzut la pat fără nicio boală. Medicii spuneau că a vrut să moară. Şi eu chiar cred că există o influenţă asupra dorinţelor oamenilor”, îşi începe povestea Zoia Spiegel.

La scurt timp după moartea tatălui, Zoia a aflat că trebuie să părăsească locuinţa în care a stat, din cauza unei ipoteci.

„Tata a murit pe 11 aprilie, iar pe 11 iulie am fost evacuată. Casa fusese ipotecată. M-am dus la o prietenă, unde am stat câţiva ani, dar după ce a murit şi ea, a trebuit din nou să plec. Când a murit tata, am rupt legătura cu lumea. I-am marginalizat pe toţi”, a spus Zoia Spiegel.

La sfârşitul anilor 90, femeia află că este bolnavă. A fost diagnosticată cu cancer osos. Avea nevoie urgent de o operaţie costisitoare în Ungaria. Aşa s-a ajuns şi la datoria pe care tatăl a intrat.

„Prin ce am trecut eu în 11 ani, nu doresc la nimeni”, continuă femeia.

A adoptat o fată

Pentru că nu a putut avea copii, Zoia Spiegel a adoptat o fetiţă de trei luni, de la Casa de Copii. Acest lucru s-a întâmplat în