Despre Carlos Şacalul şi prezenţa lui pe teritoriul patriei noastre au circulat multe basme. Dar mi-am propus să descopăr adevărul şi cred că am reuşit, cunoscându-l pe domnul colonel în rezervă, fost colonel USLA, Alexandru Bochiş
- Domnule colonel, v-aş ruga să ne spuneţi cum aţi ajuns să îl interogaţi pe cel mai temut terorist al planetei la acea vreme.
- Carlos era urmărit internaţional de către Interpol. Noi, de la antitero, primeam în fiecare an de la Wiesbaden, de la cartoteca Interpol, o listă cu cei aflaţi în urmărire internaţională, în care pe primul loc era Ilici Ramirez Sanchez zis Carlos, a două era Leila Khaed, după care urmau mai mulţi terorişti urmăriţi internaţional. În 21 mai 1981, s-a prezentat la punctul de trecere frontieră Nădlac un arab care avea toate actele în regulă, dar care, totuşi, i s-a părut suspect vameşului Mihai Olah. De obicei, arabii, când apăreau la punctul de control, ori aveau paşaportul expirat, ori numărul maşinii nu corespundea cu seria de la şasiu, deci i s-a părut suspect că toate actele sunt corecte şi noi. Atunci a anunţat PCTF-ul, care a anunţat inspectoratul, care m-a trimis pe mine cu doi translatori, unul de limba franceză, unul de limba engleză, eu cunoscând limba germană. Am început interogarea suspectului pe motivul (trebuia să invocăm un motiv) că maşina pe care o deţinea este suspectă. Am discutat cu el destinaţia călătoriei. Iniţial, îi spusese vameşului că va merge la Timişoara, unde ar vrea să continue studiile de doctorat, pentru că are acolo un prieten. Când am început noi să discutăm cu el, nu a mai recunoscut că are prieteni în România. A susţinut că vameşul a înţeles greşit, iar după o oră şi jumătate de discuţii am întrerupt interogatoriul, am luat legătura cu cabinetul ministrului, cu propunerea să nu îi permitem intrarea în ţară pe motivul că autoturismul era urmărit de Interpol.
