Herta Müller luptă foarte sincer cu stalinismul, comunismul, Securitatea şi cu tot soiul de alţi zombies estici care pot infecta sănătatea statului de drept în Vest. Nu luptă interesat, cu recompense diverse – precum Tismăneanu et comp. Probabil chiar crede în sensul acestei lupte în România de azi. Poate vrea să audă o critică exasperată, dar sinceră, a platitudinilor periculoase în care s-a blocat. Un gest amical de la un nimeni din Est; poate după Nobel e şi mai greu să primeşti o bătaie pe umăr şi un simplu „nene, ai luat-o razna”. Mă ofer. Aşadar:

Stimată Herta Müller,

Nu ştiu cum să-mi fac înţeles dezgustul. L-am avut şi când citeam relatări stupide ale presei străine, germane sau franceze, despre românii comunişti de peşteră care au creierul spălat de securişti. O să încerc să explic prin exemple. Am primit zilele trecute, de la un prieten, un articol excelent semnat de Dani Rockhoff (aici). Vedem în sfârşit lucruri mai puţin cunoscute despre Germania: ţepe uriaşe date muncitorilor sau angajaţilor de orice fel, spulberarea pensiilor sub privirile impasibile ale autorităţilor. Pare aproape o poveste românească. Avem aceleași probleme, numai că s-ar putea ca marile corporaţii să fie mai gentile cu voi acolo decât cu cetăţenii de mâna a doua sau a treia.

Este povestea angajatului de pretutindeni în ziua de azi. Sunt lucrurile care ne spulberă pur şi simplu, care fac din panicile cu libertatea de exprimarea nişte floricele discursive penibile. În Germania, după o astfel de ţeapă, încă mai există o plasă socială de susţinere. În România, s-a dus. O vând pe toată, fie că-s PSD, fie că-s PDL. Asta e problema, Herta Müller! Veţi spune imediat că iau apărarea USL. Dar nu fac decât să critic politicieni pentru chestiuni care chiar contează. Unora li se pare mai eficient să le zică stalinişti. Mie mi se pare mai eficient să văd cum toate puterile, suc