Alegerile din perioada Marii Crize economice sunt un capitol aparte din istoria României. Un capitol marcat de o instabilitate accentuată a scenei politice la care s-au adăugat grave probleme economice şi sociale. Mai mult, tulburările sociale şi marile manifestaţii organizate de sindicate au degenerat în confruntări sângeroase cu armata, soldate cu zeci de morţi . În perioada noiembrie 1928 – noiembrie 1933, în România au avut loc trei alegeri parlamentare şi s-au succedat la conducerea ţării nu mai puţin de nouă guverne. Pe plan politic, anul 1928 va rămâne în istorie prin ampla campanie declanşată de P.N.Ţ. de a răsturna guvernul liberal condus de Vintilă Brătianu. Sub presiunea manifestaţiilor organizate de ţărănişti, dar şi pe fondul eşecurilor economice, Brătianu demisiona la 3 noiembrie 1928. Şapte zile mai târziu, Regenţa îi încredinţa mandatul de prim-ministru lui Iuliu Maniu. Alegerile electorale aveau să se desfăşoare după Constituţia adoptată în 1923, fiind reglementate de legea electorală din 1926. Constituţia prevedea o serie de reglementări în domeniul electoral. Dreptul de vot era acordat numai pentru bărbaţii majori (21 de ani împliniţi). În cazul femeilor, se specfica: ”Legi speciale, votate cu majoritate de două treimi, vor determina condiţiunile sub care femeile pot avea exerciţiul drepturilor politice. Drepturile civile ale femeilor se vor stabili pe baza deplinei egalităţi a celor două sexe (art. 64) ” . Femeile vor avea de fapt dreptul de a vota şi de a fi alese abia în 1939, în baza legii adoptate la 9 mai. Cine putea candida pentru un post în Parlamentul României? Constituţia prevedea următoarele criterii pentru a fi eligibil în Adunarea Deputaţilor: candidatul trebuia să fie cetăţean român, să aibă domiciliul în România şi să fi împlinit vârsta de 25 de ani. Pentru Senat, candidaţii trebuiau să îndeplinească aceleaşi cerinţe, cu menţiunea