Milioane de ghete lustruite şi aliniate lângă uşă! Să-i fie uşor lui Moş Nicolae să le găsească în zori. Copiii desculţi vor rata şi de data aceasta întâlnirea cu Moşul, spre deosebire de ţara lor, România, care nu ratează în nicio iarnă ruşinea de a avea copii desculţi. Mai trist decât faptul că-n sacul lui Moş Nicolae nu există daruri pentru astfel de copii, este că ei sunt scoşi pur şi simplu din poveste, sau că povestea nu trece şi pe la geamul casei lor. Chiar se poate copii fără poveste? Din păcate, se poate, deşi asta înseamnă copii fără copilărie, lucru care n-ar trebui să se poată! În nicio zi a anului, cu atât mai puţin în seara de Moş Nicolae. Şi Moşul? El ce face? De ce îngăduie o aseamenea ticăloşie? Ehei, dragii mei, dacă Moşul  ar avea o mai bună ţinere de minte, amintindu-şi de vremea când era el însuşi copil, s-ar găsi loc pentru toţi copiii în poveste!  Ar fi la fel ca atunci când ninge, ninge pentru toţi, dacă nu se ştie încă! D-aia şi este ninsoarea jumătate zăpadă, jumătate miracol, iar în întregime poveste, una în care încap copiii de toate vârstele.

Culmea este că Moşul nu este chiar atât de bătrân pe cât pare. Iar împărţitul darurilor nu este nicidecum ocupaţia lui principală. Intră doar o singură dată pe an în poveste, noaptea, ca să nu se vadă probabil de ce ce nu trece pragul tuturor caselor în care există copii. Imediat ce iese din poveste, Moşul se întoarce la lumina zilei, unde are ca îndeletnicire de bază luatul. De la taxe şi impozite, până la voturi. Ca să umple sacul. Altul decât cel de care tocmai s-a despărţit, despărţindu-se până  iarna următoare şi de poveste. Poate c-ar fi nevoie d-un alt moş în tot acest timp.Unul care să nu scoată din sacul său explicaţii pentru absenţa copilăriei din viaţa atâtor mii de copii, şi nici scuze sau păreri de rău, ci încălţări pentru cei desculţi. Măcar atât! Ar fi un grozav început d