Cele mai înfiorătoare legende ale Capitalei se învârt în jurul ruinelor Mănăstirii Chiajna din cartierul Giuleşti-Sârbi. Crime oribile, dispariţii stranii şi boli terifiante – toate au ţesut în jurul acestei mănăstiri, care nu a fost folosită niciodată, aura unui loc în care lumile se întrepătrund şi paranormalul înlocuieşte raţiunea.
Mănăstirea Chiajna zace undeva,la capătul Bucureştiului, aruncată pe malul drept al Dâmboviţei, puţin mai încolo de capătul tramvaiului 44 din cartierul Giuleşti-Sârbi. Pe un câmp plin de gunoaie, păzit de ciori şi câini deformaţi de foame, ultimele rămăşiţe a ceea ce a fost o mănăstire impunătoare ăşi jelşesc soarta şi spun povestea tristă a unui loc cu o istorie bolnavă şi cutremurătoare. Lăcaşul a fost ridicat în stil neooclasic pe vremea domnitorului fanariot Nicolae Mavrogheni: Legenda spune că, în jurul anului 1800, o epidemie de ciumă ar fi lovit populaţia din zonă. Se spune că însuşi mitropolitul Ţării Româneşti de la acea vreme, Cozma, ar fi fost răpus de teribila boală, chiar în această biserică.
Împrejurimile edificiului întăresc miturile ţesute de-a lungul vremii, în jurul mănăstirii: două cimitire vechi flancează, de-o parte şi de alta, mănăstirea, iar groapa de gunoi din apropiere paralizează împrejurimile cu mirosul său. Zilnic, zeci de persoane fără noroc scormonesc mormanele de deşeuri în căutarea metalelor, iar câini schilozi roiesc în jurul acestui focar de infecţie, care îţi reamiteşte continuu de ciuma care a răpus aproape tot satul.
Fenomene inexplicabile
Potrivit legendei, lăcaşul de cult nu a apucat să fie sfinţit, iar preoţii nu au slujit niciodată aici, din cauză că mănăstirea a căzut pradă turcilor, în timpul invaziilor otomane.
Toţi localnicii au auzit despre crimele petrecute pe aici sau despre poveştile cu fantome şi umbre inexplicabile, dar când îi întrebi, bătrânii se feres
