Scris de Cristian Horgoș - Ţiganiada internaţionalizată e un show frumos – adică «şucar» după cum ar spune chiar eroii scenariului.
Teatrul Regina Maria şi-a mai trecut în palmares o piesă de referinţă, care tratează cu aplomb şi naturaleţe o prea-cunoscută problematică a minorităţii rebotezate mai nou cu dublu «r» – probabil pentru o mai bună globalizare…
Atât spectacolul de sâmbătă seară cât şi „bisul” de duminică s-au jucat cu sala plină şi cu zâmbetele spectatorilor până la urechi. Dar mesajul lui Ioan Budai Deleanu s-a păstrat: râdem împreună cu ţiganii, şi nu de ei – deci cu înţelegere sau chiar amiciţie, în niciun caz cu dispreţ. Această idee e surprinsă destul de generos în avancronica postată pe site-ul www.teatrulreginamaria.ro, pentru a o mai relua şi aici.
La fel, pe scenă s-au confirmat cu brio şi aplauze aprecierile despre actorie, regie, dramaturgie, scenografie şi coregrafie pe care conducerea Teatrului le-a transmis cu încredere încă de la conferinţa de lansare a piesei. Le-am publicat miercurea trecută şi au rămas postate pe portalul Bihor Online (www.bihon.ro), deci vă invităm eventual să le (re)vedeţi.
Reţinem doar remarca meritată a regizorului Sorin Militaru privind trupa orădeană, şi anume că „rar găseşti în România actori care să cânte şi să şi danseze în acelaşi timp”.
Un alt atu este rescrierea textului vechi de două secole şi racordarea sa la zilele noastre. „Vinovat” de scenariul spumos, comic, magic, uşor politico-ironic, ţigănesc pur-sânge şi, pe alocuri, chiar filozofic, e Radu Macrinici, dublu câştigător al premiului UNITER pentru dramaturgie.
Practic, din firul epic se păstrează doar „mobilul” acţiunii.
Căci dacă ţiganii lui Budai-Deleanu se mobilizau şi apoi se certau de dragul unei ţărişoare promise de Vlad Ţepeş în schimbul luptei cot-la-cot contra turcilor, Ţiganiada orădeană are o intrigă europe
