Ca orice tirg de pe lumea asta, si iarmarocul de carte se imparte in doua: tarabagii si musterii. Gaudeamusul de anul acesta a avut din plin si de unii, si de altii, fiecare cu necazurile si bucuriile lui. De-o parte a tarabelor s-au asezat cuminti editurile, de cealalta parte s-au preumblat, cu un ochi pe portofel si cu celalalt pe titluri, cititorii. La vinzoleala ce-a iesit putem trage destule invataminte. Iar unul dintre ele ar fi acela ca, spre necazul revolutiei digitale, cartea tiparita este incapatinata si nu vrea sa moara nicidecum. Un altul ar fi ca atmosfera de tirg nu se compara cu nimic. Editurile si problemele lor
Organizatorii au anuntat nu mai putin de 370 de expozanti. Se deduce de aici ca industria cartii este inca vie. De acord, e vie, dar si agitata. Oamenii din edituri furnicareau si sporovaiau parca mai rau decit cititorii. Cam asa: "la cit trebuia sa vina invitatul X?" , "unde-i autorul Y?" , "bai, v-am zis ca trebuia sa facem un tiraj mai mare!" , "cine naiba a adus cameramanii astia?" , "imi tii si mie locul cit sa trag doua fumuri?" , "iar s-a dat peste cap programul de lansari..." , "n-am timp de asta acum", "unde-s cameramanii?" , "ma doare spatele" etc. Pe un asemenea fundal sonor si-au disputat editurile cititorii, televiziunile, vorbitorii de la lansari si premiile. Acestea din urma nu au fost putine: Trofeele Gaudeamus pentru edituri (Humanitas, Rao si Nemira) si Cea mai rivnita carte a Tirgului (Parabolele lui Iisus. Adevarul ca poveste de Andrei Plesu), ambele acordate prin votul publicului, Trofeele presei ("Jurnalul National", Europa FM si TVR1), Premiul Educatia (Academia de Studii Economice din Bucuresti) si Premiul pentru traducere (Bruno Mazzoni). La urma, dar nu in ultimul rind, anul acesta Miss Lectura a fost desemnata domnisoara Alina Mihai, studenta la UNATC. De-ale cititorilor Pe aceiasi 14.000 de metri patrati pe ca
