Urc dealul Copoului, bag maşina în curte, scot cheile, se opreşte motorul şi... începe să sfârâie ventilatorul. Aşa-i şi campionatul nostru de fotbal: teoretic s-a sfârşit, practic, se mai învârte. Zbârnâie ca să se răcească. N-o fi destul de rebegit? Decembrie, prin tradiţie lună a cadourilor şi a bilanţurilor, pare a se preschimba acum, în 2012, în luna tuturor finalurilor. Cap de afiş: sfârşitul lumii noastre, urmând, cum am mai scris, ca alinierea planetelor şi invazia fotonică să reorganizeze din temelii orânduielile de pe Terra. Vor scăpa cu zile (deşi n-or să mai existe nici zile, nici nopţi...) doar indivizii cu comportament pozitiv (o comisie de etică lucrează deja la liste).
Dacă Apocalipsa ne va copleşi în 21 decembrie (dată fatidică pentru români!), toate celelalte finaluri rămân, ca să zic aşa, fără obiect. Ce mai contează rezultatul votului din 9 decembrie (şi el urmând să marcheze, probabil, un final) dacă fericiţii aleşi nu figurează şi pe lista celor „relocaţi prin selecţie naturală de esenţă spirituală”? Cui să-i mai ardă de fotbal, dacă limita gheţurilor va coborî mai jos de paralela Chiajnei, ajungând prin Bulgaria? Vine Apocalipsa, nu vine, scăpăm, nu scăpăm, s-o vedea. Oricum, dacă marele sfârşit al lumii rămâne îndoielnic, măruntele finaluri mai ţin afişul.
Iată unul: s-a încheiat turul campionatului. Ce ne-a adus? S-au marcat 408 goluri (Steaua, 36), au fost ratate 15 lovituri de la 11 m, şapte nefericiţi au înscris în proprie poartă – una peste alta, nimic neobişnuit. Asta dacă n-am remarca faptul că, într-un singur tur de campionat, în spaţiul mioritic şi-au făcut apariţia nu mai puţin de 152 de jucători străini (!), în vreme ce numărul debutanţilor autohtoni a fost de trei ori mai mic. De unde să-şi mai tragă sevele fotbalul românesc? Alt final anunţat în decembrie: cică moare Dinamo. Câinii au nevoie de bani... ca de aer, ia
