Faptul că specialiştii în investiţii vorbesc tot mai frecvent despre o ieşire din criza datoriilor suverane, este un semn pozitiv asupra îmbunătăţirii semnificative în percepţia pieţei faţă de zona euro.

Psihologic vorbind, sfârşitul anului 2012 este total diferit de zilele întunecate din noiembrie 2011, când temerile cu privire la viitorul zonei euro erau la cote alarmante. Însă ce a determinat această schimbare şi chiar are ea motive să fie justificată?, se întreabă Nicholas Spiro, director la compania de consultanţă Spiro Sovereign Strategy din Londra. Mario Draghi, preşedintele Băncii Centrale Europene (BCE), este cel care ar trebui să primească toate laudele, crede Spiro. Roadele eforturilor lui Draghi Prin promisiunea pe care a făcut-o la sfârşitul lunii iulie, de a „face tot ce este nevoie“ pentru a salva zona euro, Draghi a redus semnificativ ameninţarea ce viza existenţa monedei europene unice. În plus, rezultatele vorbesc de la sine: Spania, punctul central al anxietăţii, se bucură acum de capital străin în economia sa, după ce luni de-a rândul a privit cum acesta este retras. Cât despre Italia, a cărei piaţă de obligaţiuni se prăbuşea la sfârşitul anului trecut şi care acum se pregăteşte pentru alegeri parlamentare extrem de importante, investitorii nu au fost niciodată mai optimişti de când ţara a fost atrasă în criza datoriilor, în iulie 2011. „Ce s-ar fi întâmplat în cazul în care Draghi nu ar fi promis să facă ceea ce este necesar pentru a preveni destrămarea zonei euro? Ar mai fi scăzut rata dobânzii la împrumuturile spaniole şi italiene atât de brusc fără promisiunea BCE de a cumpăra obligaţiuni?“, se întreabă Spiro. „Categoric nu. Îmbunătăţirea recentă a sentimentului faţă de zona euro se datorează aproape în întregime acţiunilor unui singur om: Draghi“, adaugă el. Spiro menţionează că acţiunea lui Draghi a avut atât de mult succes, încâ