Dumneavoastră aţi auzit cumva de maior de securitate Minerva Tutovan?! Dar de Rodica Ojog Braşoveanu? Ei, dacă nu, vi le torn eu - cea din urmă, Agatha Christie a României. O doamnă, fostă juristă, o minte sclipitoare, umor cât cuprinde, talent cu caru', creier să dea la tot cartierul. Cealaltă este, paradoxal, personajul ei "de suflet"; un fel de alter ego. Măcar un sfert din romanele Rodicăi Ojog o au pe Minerva în prim plan; iar cine a citit unul, vă asigur, le-a înfulecat pe toate, pe nerăsuflate. Iar Tutovanca era securistă, domnilor; securistă-securistă, de la contrainformaţii - se lua de gât cu sfârşitul lumii şi cu mama nenorocirilor.
Un sfert dintre adolescenţii contemporani cu talentul femeii transpirau în palme, închipuindu-se apărătorii naţiei şi moartea spionilor. Habar n-aveau ei, la vremea aia, ce a dracului de complicată era schema Securităţii şi până unde mergea ea. Ei "devorau" aventura, doreau inteligenţa şi mintea Minervei şi modelau, în acest registru, imaginea securistului de contrainformaţii.
Cred că şi acum imaginea acestuia a rămas aceeaşi în mintea multora dintre noi, spre deosebire de imaginea informatorului, a colaboratorului, a delatorului, a mâncătorului de rahat, care te spiona prin vizorul uşii ori cu urechea lipită de perete şi te turna la Miliţie ori Securitate pe-o sută de lei.
Cam asta este diferenţa pe care a făcut-o, cu fermitate, premierul Victor Ponta între "Traian Băsescu, colaborator al Securităţii" şi "Traian Băsescu, ofiţer de contrainformaţii la Securitate".
"Din informaţiile pe care le deţin, am înţeles că Traian Băsescu nu a fost colaborator, ci chiar ofiţer la Contrainformaţii; întâi la Marină şi după aceea a trecut la DIE", a informat Ponta, la rândul său, asistenţa, luni seara la tv. Cât de adevărate sunt informaţiile şi cât de "serios" informatorul său, numai premierul ştie. Personal, crede c
